Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

506 Aurel Romila – Psihiatria
vinovãþii, chiar normalul fuge de ea. Nu înseamnã cã eºti psihopat dacã îþi
cauþi vinovaþii. Este un mod obiºnuit de a proiecta, de a bãga într-un sistem
unde vinovãþia este minimã. Nevroticul este tocmai omul care se simte un
vinovat; psihopatul nu se simte vinovat ºi este contraindicat la psihanalizã.
Indicaþiile metodei. Clasic limita de vârstã este de 40 de ani, mai modern
poate depãsi 50 de ani. Sexul nu conteazã. Se exclud psihozele ºi
demenþele. Acestea sunt indicaþii nosologice, dar este ºtiut cã psihanaliºtii
nu prea þin cont de nosologia psihiatricã clasicã. Ei atrag atenþia asupra
unui anumit tip de subiect care poate sã intre în curã. Subiectul sã fie destul
de inteligent, deci sã aibã o viaþã interioarãmai bogatã. Pe lângã inteligenþã
mai estemotivaþia curei.Deci nu se intrãînpsihanalizãdin plictisealã.
Motivaþie înseamnã suferinþã psihicã. Psihanaliºtii se tem de cei cu suferinþã
fizicã ºi îi paseazã. Deci patologia psihosomaticã, cenestopatii înrãiþi care
se fixeazã sunt contraindicaþi. Aici se fac compromisuri. Dacã simptomul
psihosomatic coexistã cu tulburãrile psihice, se poate începe cura pentru
tulburãrile psihice. Suferinþa sã se îndrepte cãtre subiectul însuºi ca la
depresivi; cei care au tendinþa la proiecþii paranoide sunt excluºi, fiindcã
acuzã pe psihanalist de îmbolnãvire.
Psihanalistul are un privilegiu unic – de a fi cel mai de seamã confesor
al omului, care nu are confesor nici în el, nici în pãrinþi, nici în partener.
Psihanaliza este socotitã ca cea mai intimã, afectivã legãturã omeneascã.
Metoda ca atare, având indicaþii limitate, a fost supusã mereu aºa
numitelor scurtãri ºi anume chiar un elev al lui Freud, Ferenczi, care a
inventat psihanaliza activã, care permite psihoterapeutului sã iasã din rolul
sãu neutru, sã fiemai activ, sã grãbeasca transferul. Cura Ferenczi poate
dura ºase luni – un an ºi deci este cam un sfert din cura clasicã din punct
de vedere al duratei.Modificarea adusã de Adler ºi Jung ºi ultima adusã
de neofreudism – psihanaliza culturalã. Aceleaºi mecanisme descrise aici
în plan individual se aplicã în studiul psihoterapiei de grup.
Din experienþa lui Freud ºi din scrierile lui tardive s-a dedus cã principalul
factor de nevrozare a omului îl constituie interdicþia socialã. Cu alte cuvinte,
evoluþia omului cãtre civilizaþie a crescut mecanismul de refulare, de
represiune, fiindcã omul, pentru a putea coexista cu ceilalþi, a admis aceastã
frustrare pentru a câºtiga o securizare. Este un tabu – nici tu nu îmi iei nevasta,
nici eu nu þi-o iau pe a ta. Dacã procedãm ca primitivii, ar ieºi mari încurcãturi.
Societatea are un rol ambiguu. Adicã securizarea sacrificã o parte din plãceri,
încadreazã plãcerea în anumite norme. De aceea studiul lui este Moise, fiindcã
a dat un cod de legi ºi el a vãzut atât în vechile scrieri religioase cât ºi în tot
ce a adus societatea niºte reguli ale jocului social.
În ce mãsurã societatea trebuie sã admitã defularea, adicã nonîmbolnãvirea
subiectului? Aici s-a vorbit de imoralitatea lui Freud – greºit!