Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

502 Aurel Romila – Psihiatria
omul, sã fie sinonime cu forþe inconºtiente omului. Ceea ce aparþine lui
Freud este noþiunea de inconºtient ca trecut ºi ca mecanism patogen ºi care
poate sã explice un prezent încurcat. Aceasta este contribuþia lui la o
medicina a secolului XX. Medicina cautã cauza bolii ca ºi o cauzã actualã,
cautã microbi, virusuri, o explicaþie dovedibilã Freud ajunge la înþelegerea
bolii actuale prin relevarea trecutului patogen.
Nu este locul sã schiþãm viaþa lui Freud, evoluþia lui ºtiinþificã (vezi
capitolul concepþii). Freud a început cu un amic, Breuer, în a practica
hipnoza. Hipnoza i-a arãtat cã vindecarea cazului se produce prin catarsis
(abreacþie – descãrcarea emoþiilor patogene). Constatând încurcãtura pe
care o provoacã hipnoza, adica un transfer prea masiv, Freud descoperã o
metodã nouã, psihanaliza.
Descoperirile lui Freud sunt generalizãri ale descoperirii psihanalizei,
atât la puþinele cazuri pe care le aprofunda cât ºi prin propria psihanalizã.
Generalizarea acestor date a dus la o construcþie teoreticã ce ar putea fi schiþatã
astfel: omul dispune de un aparat psihic cu o structurã tripartitã – este aºa
numita structurã topologicã sau topograficã (este primul postulat al lui
Freud). Cele trei instanþe sunt– Id, ego ºi supraego. Acest aparat psihic se
ocupã de energia psihicã, fiecare om tinzând cãtre un echilibru al acestei
energii. În acest sens, aici este aceeaºi idee ca la Claude Bernard, privind
echilibrul dintre mediul intern ºi cel extern, adicã ideea de homeostazie care
este formulatã în fiziologie din 1926 de Cannon. Este aceeaºi idee în plan
psihologic de a ne echilibra energia subiectivã cu lumea exterioarã.
Repartiþia energiei între aceste trei instanþe se cheamã latura economicã
– economia înseamnã ordinea la greci. Toatã fenomenologia internã a
trecerii dintr-o instanþã în alta, acordul între aceste trei instanþe poartã
numele de latura dinamicã a psihicului (bineînþeles cã pe lângã acord se
referã ºi la aspectele de conflict ). Normalitatea ºi boala sunt doua ipostaze
dinamice ale psihicului. Normalitatea pentru Freud înseamnã succesiunea
regulatã a etapelor acestei energii; pe când patologia înseamnã în principal
pentru el o manevrare regresivã dupã modele infantile a acestei energii.
Care este conþinutul acestei energii? Pentru Freud conþinutul acestei
energii este chiar instinctul vieþii, cu sens de conservare. A fost acuzat de
teleologie din acest motiv, adicã psihicul are sens; în ºtiinþele fizico-chimice
ºi naturale nu existã sens. Existã cauza ºi efect. A presupune cã totul are
sens este vecin cu religia ºi de aceea este unul din motivele pentru care a
fost criticatã. Deci toata povestea subiectiv interioarã a omului are un sens
dat de instinctul vieþii. Acest instinct al vieþii se cheama libido. A fost
sinonim cu instinctul sexual, dar este cu mult mai mult decât funcþia
genitalã sau efectorul propriu-zis al acestui instinct. Instinctul este noþiunea
intermediarã care face legãtura între corp (biologic) din om ºi psihologic;