Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

496 Aurel Romila – Psihiatria
cã ai braþul greu. Dacã trebuie sã o repeþi frecvent, nu trebuie sã te sperii, o
spui pânã te simþi bine. Apoi se va simþi nevoia tot mai rar.Acest ciclu
poate fi urmat de ciclul doi ºi trei.
Ciclul doi (psihic). Dupã Schultz, bolnavul trebuie sã încerce sã îºi
reprezinte anumite sentimente, unele plãcute, altele nu. Aceste reprezentãri
de sentimente ar fi ca o cacofonie psihologicã (reprezentate înseamnã imagine
ºi sentimentul nu are imagine). Se dã comanda, de exemplu – poþi sã îþi
imaginezi cã te-ai întâlnit cu logodnica ta, o poþi face? Aici este o mare varietate
umana, foarte mulþi pot sã fi uitat asta. Trebuie educat aici nu planul
comportamental ºi anecdotica scenei, ci cum îþi poþi reprezenta acest sentiment.
Sau dacã cineva te-a supãrat ºi se naºte o urã în dumneata, sã vedem
cum o trãieºti. Sunt exerciþii tipic à la Stanislavski ºi este chiar pentru actori.
Pot trãi astfel de o sutã de ori o furie sau o bucurie.
Ciclul trei (etic). Trebuie sã-þi reprezinþi cele mai abstracte noþiuni
metafizice, ca binele, rãul, eºecul, ce este realizarea, sacrificiul de sine; nu
prea ne gândim curent ci le citim ca pe o informaþie literarã.
Schultz pretinde cã parcurgerea acestor trei cicluri duce la o restructurare a
caracterului ºi personalitaþii oricarui om. Eu aº fi bucuros sã se poatã aplica
primul ciclu. L-am încercat la studenþi, la policlinicã, în condiþiile în care
presupuneam cã nivelul cultural ne permite sã facem aºa ceva. Cu foarte puþini
am reuºit sã termin tot ciclul unu. Foarte mulþi se plâng cã nu pot trece de
exerciþiul de greutate; parcã mai degrabã ar veni cãldura decât greutatea.
Acest exerciþiu de relaxare mai este folosit în cadrul altor tehnici ca
introducere, la hipnozã, sugestie; deci întâi se obþine relaxareaºi apoi
sugestia. Se mai foloseºte în procedeul de decondiþionare, prima tehnicã
de desensibilizare care se face prin relaxare simplã sau medicamentoasã.
Sugestia Sugestia (persuasiunea)
(persuasiunea)
Fiecare om are o curbã de sugestie, care merge de la cea infantilã la
spiritul critic adult. În spiritul critic adult sugestibilitatea este redusã. Ar fi
gresit sã credem cã nu existã oameni sugestibili sau cã sugestibilitatea ar
însemna cã eºti prost. Mulþi din frica de a nu fi consideraþi proºti, rãmân
impermeabili la sugestie. Sensul de sugestie se referaãla o influenþa afectivã,
nonverbalã, la posibilitatea unei interacþiuni umane inegale. De pildã, un
lider dã o sugestie; efectul este diferit la A,B,C, în funcþie de personalitate
ºi de momentul în care îl prinzi. S-a vorbit de o sugestie individualã ºi de
una în masã. S-a vorbit de un indicator de sugestibilitate în funcþie de
persoanã. Cea mai primitivã influenþã interumanã este legatã de autoritate.
Dacã se spune de la egal la egal sau de mai jos, lucrurile merg mai greu.
Pânã la ce grad se poate impune o emoþie sau o idee altora?