Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
495
Peste aceste ºase exerciþii pentru revenire se aduce iar primul exerciþiu
de calm ºi liniºtire, apoi se spune bolnavului sã deschidã ochii. „Te simþi
mai bine ºi vom relua mâine“.
Indicaþiile. Indicaþia majorã este la cei normali, cu profesii foarte
solicitante: chirurgi, actori, interpreþi instrumentisti. În lipsa unor procedee
de relaxare, unii recurgeau la alcool. O alta indicaþie este nevrozaºi mai
ales la cei cu caracter disciplinat, ascultãtori (neurastenici, psihastenici,
mai puþin isterici). Istericul cu trepidaþia lui emoþionala ar fi foarte indicat
dar nu rabdã, îl înnebuneºte acest sfert de orã. Se mai utilizeazã în patologia
psihosomaticã ºi în conversiuni cenestopate, ca sã-i treacã teama de acestea.
Mecanismul. Se provoacã relaxarea fizicã, o detentã fizicã ºi intelectualã.
Este un procedeu de învãþare, de repetata întãrire a reglãrii tonusului
muscular. Se repetã într-un fel un lucru extraordinar – omul nu îºi trãieºte
corpul lui, nu se gândeºte la el; cenestopatul – da. De la aceastã idee
procedeul terapeutic este de retrãire a corpului. Bolnavul descoperã
valoarea psihoterapiei, valoarea voinþei, a autosugestiei, forþa lui din
autosugestia sa. El nu a ºtiut cã îºi poate comanda sieºi ceva automat ºi
fiziologic. Ajunge sã simtã un fel de pace fiziologicã, se condiþioneazã la
ea ºi prin ea se poate reface. Vã daþi seama cum este un asemenea om,
epuizat, care dupã 15 minute este înviorat ºi îºi poate relua activitatea.
Bolnavul capãta o cenestezie pozitivã ºi înlãturã cenestopatia. De fapt
greutatea ºi cãldura sunt date de relaxarea muscularã (mortul este greu,
leºinatul este greu din cauza relaxãrii). Pare mai greu deºi are aceeaºi
greutate, este o iluzie a greutãþii. Senzaþia de cãldurã este datã de
vasodilataþie, cu circulaþie mai bunã, mai abundentã.
Se începe cu o periferie, care se supune mai uºor voinþei, de aceea nu se
începe cu cordul; dupã ce s-a convins singur cã îºi poate controla membrele,
se trece la ceea ce este vegetativ, adicã la bãtãile cordului, respiraþie – ritmuri
vegetative. Unii cenestopaþi îºi opresc respiraþia ca sã vadã ce se petrece la
cord dar ºi regimul vegetativ al cordului se schimbã ºi tocmai atunci el
percepe o schimbare ºi îl duce repede la ideea cã are ceva.
În acelaºi sens, Sivadon, dupã Schultz, a vorbit de o reeducare corporalã
a funcþiilor mentale – ar fi al doilea ciclu pe aceastã bazã corporalã, în
sensul cã Sivadon susþine cã acesta nu este numai un procedeu
anticenestopat ci este un procedeu de concentrare a funcþiei mentale. A
observat cã omul care stã cu ochii închiºi, prima lui problemã nu este corpul
ci o mulþime de idei obsedante ºi parazitare, de obicei legate de orele
anterioare din ziua respectivã, ºi atunci aceastã comandã externã sau internã
înlãturã la modul obsedant altã dominantã. De pildã bolnavul va întreba:
cu ce frecvenþã sã îmi spun cã braþul e mai greu – iar noi vom rãspunde cã
atunci când vine un alt gând. Dacã fuge gândul la altceva, îþi spui din nou