Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
493
cãtre pacient a gândurilor sale, le permite sã observe anumite distorsiuni
cognitive, ºi apoi sã le substituie acestora unele gânduri mai echilibrate,
urmând ulterior sã facã planuri de dezvoltare a unor noi modele de gândire.
Terapia cognitivã se aplicã în tulburãrile depresive, de anxietate, panicã fobii,
tulburarea obsesiv-compulsivã, tulburarea de personalitate borderline.
De utilitate actualã este terapia familialã, în care se încearcã o corectare
a familiei bolnavului, o îmbunãtãþire atât a atmosferei cât ºi a relaþiilor de
colaborare intrafamiliale. Asta cu atât mai mult cu cât nu sunt rare familiile
de schizofreni care pot întreþine sau agrava boala. În mare sunt familii
excesiv de grijulii ºi familii excesiv de indiferente. ªi bineînþeles este de
preferat media-cooperant. De asemenea, familiile cu aceleaºi interese (de
pildã, tratamentul schizofreniei) se pot organiza ºi pot fi instruite pentru o
luptã de lungã duratã.
Procedee de relaxare
Procedeul de relaxare este de fapt un procedeu fiziologic, cu beneficii
secundare psihologice; deci nu este un procedeu propriu-zis de
psihoterapie; se mai cheamã „training autogen“ – autoantrenament. Se
mai cheamã autorelaxare concentrativã, fiindcã se obþine printr-un efort
de voinþã, în sensul concentrãrii subiectului asupra unui numãr de porunci
date la început de terapeut ºi continuate apoi de subiect.
Procedeul a fost interpretat în mai multe moduri, dar cel mai valoros
este al lui Schultz.Înainte de el, în 1938, Jacobsons-a gândit la o tehnicã de
decontracturare – relaxare. Metoda lui Schultz este o metodã obþinutã prin
prelucrarea metodelor indiene Yoga, adaptate la europeni ºi, în treacãt fie
spus, s-a folosit la aviatori pe avioane de asalt, care duceau o viaþã foarte
agitatã ºi aveau nevoie de metode de stabilizare emoþionalã rapidã. A fost
o necesitate obiectivã ºi naþionalã pentru Germania, aceastã intervenþie
prin procedee rapide. Azi s-a ajuns la un procedeu foarte practic, care se
aplicã în toate unitaþile medicale din Germania ºi din restul lumii. Am
început cu nemþii pentru cã acest procedeu presupune un caracter
disciplinat ºi sugestibil la autoritate; de aici explicaþia eºecurilor la cei ce
nu ºtiu ce este disciplina ºi iau toate în râs. Lãsând la o parte cã nu avem
un teren favorabil cultural pentru aplicarea acestora, trebuie sã-l învãþãm
ºi apoi sã vedem dacã îl putem aplica.
În ce constã tehnica? Dacã un om nu-ºi controleazã emoþiile ºi la examene
dã randament slab, îi este fricã sã intre în rol; sunt situaþii unice, reacþionale,
în care sistemul vegetativ scapã de sub control.
Prima parte a relaxãrii este de a sta de vorbã cu bolnavul (talking),
conversaþie orientativã în metodã. Li se explicã cã prin acest procedeu de
antrenament degradãrile lor se vor corecta ºi vor putea reveni la stãpânirea
dinainte a emoþiilor ºi corpului. Nu putem da cifre exacte cât va dura