Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
489
sufletul. Minciuna poate sã funcþioneze în viaþa lui de multãvreme ºi el
chiar din copilãrie poate sã fi trãit în minciunã. Când începe sã se „descarce“,
se poate vedea o satisfacþie a subiectului respectiv, o trãire profundã; nu
este vorba de statutul social, cã este medic, cãsãtorit, cu copii ºi când ai
putea spune cã nu ar trebui sã mai vrea nimic – „ai de toate“. Este ceea ce
psihanaliza a descris ca un rest de imaturitate, este o nevoie afectivã mare,
o dependenþã pe care omul raþional nu o înþelege. Poate fi o acumulare de
decepþii care sã constituie pânã la urmã un fond nevrotic. Descãrcãrile îl
pot întãri pe om. S-a observat cã dacã eºti foarte emoþionat ºi plângi, dupã
aceea eºti uºurat. Se întâmplã dupã înmormântãri ºi lucruri ºocante.
Medicul are în urma acestui transfer un contratransfer. Termenul este
tot din psihanalizã – adicã medicul sã aibã sincer o compasiune, deci sã
existe un contratransfer pozitiv, sau sã-ºi zicã – aoleo, cum scap de ãsta? – ºi
deci sã aibã un contratransfer negativ. Sã nu suporte.Tu sã crezi cã trebuie
sã spui tot ºi sã spui, dar þi-ai pus problema dacã celãlalt în acele momente
poate sã suporte, se potriveºte cu sufletul lui din toate punctele de vedere
deci sã facã un contratransfer negativ. Aceºti factori pe care i-am spus pânã
aici pot rupe de fapt psihoterapia.
Înþelegerea înseamnã mai mult decât explicarea cu voce tare – asta nu
se face, nu cred, nu-mi spune mie. Este total contraindicat. Compasiune,
adicã nu poþisã spui – ei, da, þi-a plãcut, acum plãteºti. Nu poþi spune asta
fiindcã este poate în prag de suicid; a venit sã-l ajuþi ºi te-ai gãsit tu.
Problema compasiunii face parte din ingredientul de discuþii al nostru.
Evitarea unor tabuuri este necesarã. De asemenea, facerea unor
promisiuni. Prudenþã la problemele sexuale. Nu vã faceþi mari sexologi ºi
mari practicieni. În materie de probleme sexuale subiectul trebuie sã le
rezolve singur, îi este destul de greu.
Capacitatea limitatã de a înþelege al oamenilor ºi marele potenþial
iatrogen – de pildã, te uiþiîntr-o hemogramã ºi spui „hm...“. Un hipocondru
va putea crede cã tratamentul pe care îl face îi poate dãuna sângelui. Idem
cu o patã care a apãrut, etc.
Trebuie ca bolnavul sã-ºi aleagã tema de discuþie. Acest lucru este
semnificativ simptomatic. Nu trebuie sã spuneþi ce tehnici faceþi ºi cât vor
dura. Aceasta pentru cã tehnicile poate fi nevoie sã fie modificate ca timp,
duratã, program, etc. ºi nu trebuie sã fiþi rigizi. Anunþaþi posibilitatea aplicãrii
ºi a altor tehnici. Anunþaþi de exemplu cã – poate te chem ºi la grup. Dacã
pacientul ºtie cã este într-un grupaj de tehnici, aºteaptã ºi nu renunþã.
Exploraþi fãrã insistenþã ºi dacã bolnavul nu vrea sã meargã mai departe în
subiectul respectiv, nu insistaþi. S-a precizat cã în discuþie nu suntem nici
judecãtori ºi nici arbitri ºi nu admitem ca pãrþile sã-ºi dezvolte conflictul. Sunt