Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

484 Aurel Romila – Psihiatria
Pe ce idei se bazeazã cunoaºterea afectivitãþii actuale? Trebuie amintit
cã existenþa de la naºtere la moarte are ca osie experienþa instinctivitãþii.
La om, fie cu educaþie, fie fãrã, comportamentul are un sens ºi anume de a
fugi de durere ºi a cãuta plãcere. Din acest punct de vedere seamãnã cu
animalul-este partea animalã aomului.
Ca sã înþelegem cât s-a complicat la adult cu aceastã cãutare de
plãcere, pentru cã cu cât e mai matur, nu i se mai vede în ochi plãcerea
ºi cu cât e mai copil îi simþi intenþia mai exact – deci aceastã sinceritate
genuinã a omului este foarte complicatã, pânã la o ipocrizie complexã
Ca sã putem descifra la adult aceste lucruri, vom cãuta sã dezvãluim la
acest om, sã þinem cont de primele experienþe ale plãcerii fiecãrui om.
Aceste prime experienþe nu sunt pierdute, se aflã în fiecare dintre noi;
ele pot fi recapitulate nu în stare de conºtiinþã totala, ci în beþie sau
boalã. Atunci s-ar vedea mai bine cine am fost noi ºi cine suntem în
fond în realitate. Este vorba de o intimitate ascunsã a afectivitãþii, pe
care rareori ºi-o ºtiu partenerii, nu ºi-o spun dar se cunosc în intimitate
ºi ºtiu cã între conduita rece, conºtientã ºi aceastã intimitate sunt
discrepanþe, uneori foarte serioase.
Prima experienþã a fiecãrui om este a obiectului. Omul este în fond un
subiect care este total inconºtient ºi prima lui descifrare este a unui obiect
ºi primul ca descoperire ºi din pãcate rãmâne ca valoare pe viaþã este
propriul corp. Deci privilegiul permanenþei unei valori a omului este
propriul corp. Nu toþi oamenii îºi dau seama ce ar însemna sã-ºi piardã
ceva din caracter; dar nimeni nu suportã sã i se ia o bucatã din corp. Un
om normal þine la propriul corp.
Din acest prim obiect la care omul nu rãmâne fiindcã ar fi un narcisic,
intervin ºi alte obiecte diferenþiate care nu mai au valoarea corpului; nu
mai sunt permanente. Sunt periodice. Dupã propriul corp, al doilea ºi care
ne face mereu sã lãcrimãm este mama – rãmâne ºi el permanent pe viaþã.
Deci al doilea privilegiu afectiv în viaþa unui om este mama. De la acest
„totem“ al mamei exista interzicerea de a o insulta, de a o neglija, lovi,
omorî – este o rãdãcina a educaþiei aceastã legãturã cu mama.
Prin aºa-numitul complex Oedip, legãtura bilateralã copil – mamã se
transformã într-un triunghi: copil – mamã– tatã.Deci iatã cum omul se iubeºte
pe sine (autoerotism)ºi începe de timpuriu sã adauge la acest autoerotism
un heteroerotism, la început mama, care rãmâne de bazã, apoi pe tatãl ºi
restul familiei într-o anumitã ierarhie ºi cu anumite complicaþii. Rãmâne ca
dupã pubertate sã adauge pe altcineva de alt sex, cu care va duce mai departe
o operã destul de complicatã de perpetuare a speciei în condiþii sociale precise.
Sarcina aceasta afectivã pe care v-am schiþat-o poate fi malformatã la
mai mulþi oameni. Pentru a înþelege aceastã aventurã complicatã ºi dificilã,