Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Terapeutica generalã
481
ºtiinþific al psihiatriei – modificarea inconºtientului. A treia revoluþie a fost
descoperirea mijloacelor biologice de modificare a comportamentului:
insulina (1927), terapia electroconvulsivantã (1938) ºi psihotropele (1952).
In cadrul somatoterapiilor intrã procedeele balneo – fizio – terapice,
climatoterapia, care sunt de importanþã subsidiarã, apoi malarioterapia,
insulinoterapia ºi terapia electroconvulsivantã (TEC), care sunt mai puþin
folosite. Primul plan este ocupat de medicamente (chimioterapie), adicã
de psihofarmacologie, care a cãpãtat o importanþã atât de mare, dupã unii
excesivã, încât se identificã cu psihiatria ºi cu psihiatrul contemporan.
1. Psihoterapii
A doua grupã de procedee în cadrul resocializãrii. Faþã de primul grup
care se referã la niºte mijloace fizico-chimice, psihoterapia (PT)se bazeazã
pe puterea de influenþã a psihicului faþã de psihic – adicã medicul
psihoterapeut faþã de pacient.
Unele dintre metodele de astãzi sunt foarte vechi, adicã puterea de a
influenþa prin cuvânt un alt om este o practicã imemorialã, este magicã,
folositã din preistorie. Adevãratele metode psihoterapeutice au devenit
eficace ºi controlabile abia dupã introducerea medicaþiei ºi a procedeelor
discutate anterior.
Pacientul psihic ar fi neinfluenþabil prin educaþie, bun simþ, cuvânt.
Societatea fãcea diferenþa între tot ce putea fi influenþat prin educaþie ºi
rãmânea în cadrul social ºi restul, care era socotit antisocial, periculos, nebun,
cu probleme deosebite. Situaþia s-a schimbat ºi anume mijloacele din primul
grup (terapia biologicã) permit sã se vorbeascã azi de psihoterapie în sens
real la bolnavul mintal. În psihiatrie majoritatea bolnavilor gravi nu recunosc
cã ar avea ceva ºi se sustrag de la tratamentul psihoterapic. Prin medicaþie,
bolnavii devin accesibili, deoarece setrece peste baraj ºi poate sã coopereze;
psihoterapia pentru nevrotici este posibilã deoarece aceºtia au o conºtiinþa
acutã a bolii lor ºi cer ajutor la medic dar la restul bolnavilor psihici este
nevoie de o psihoterapie armatã de tratamentul biologic.
Psihoterapia este neomogenã ca concepþie ºi metode; este o lume, o
lume pe care trebuie sã o delimitãm. Existã pãrerea greºita a celor din afara
specialitãþii cã psihoterapia nici nu ar avea frontiere, cã ea ar aparþine
medicinii în general ºi ca orice act medical în general este un act
psihoterapic. Nu orice act medical este psihoterapic, unele pot produce
chiar iatrogenii. Psihoterapia implicã din partea medicului o formaþie
psihologicã, o conºtiinþã ºi un control al cuvântului faþã de pacient, deci o
intenþie de influenþare.