Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihiatria medico-legalã Capitolul VIII 479
Terapeutica Terapeutica generalã
generalã
În istoria umanitãþii, nebunia a însoþit ca un zgomot de fond activitatea
socialã. Comunitatea ºi medicina au reacþionat cu mijloacele posibile la
momentul respectiv. Multe secole s-a folosit forþa ca ºi unele licori vegetale
cu proprietaþi sedative (cum ar fi tinctura de opiu, scopolamina) ºi, de
aproximativ o sutã de ani,barbituricele.
Psihiatria actualã este de datã recentã, adicã a apãrut odatã cu lumea
modernã, dupã Revoluþia francezã de la 1789, care a marcat o mutaþie în
atitudinea societãþii faþã de bolnavul mintal. S-a admis cã bolnavul mintal
este în primul rând un om ºi nu un îndrãcit cum îl vedea Evul mediu.
Pinel a avut curajul sã-l elibereze din lanþuri ºi astfel a apãrut psihiatria
modernã propriu-zisã, cu secolul XIX ca secol al diagnosticului pozitiv, al
clasificãrilor ºi azilurilor separatoare de societatea normalã ºi secolul XX –
secolul marilor descoperiri terapeutice, care îndrãzneºte sã ducã mai
departe gestul lui Pinel ºi sã resocializeze bolnavul mintal. Didactic vorbind,
terapia psihiatricã dispune (ºi foloseºte în acelaºi timp la fiecare caz) un
grup de metode psihoterapeutice pe care le moºteneºte de milenii dar care
se dovedeau în majoritatea cazurilor ineficace în faþa violenþei brutale a
bolnavului psihic ºi un al doilea grup de metode somatoterapeutice, pe
care le-a adus secolul XX ºi care au permis o sedare realã, biologicã, a
cazului, care fac posibile ºi readuc în actualitate psihoterapiile.
Prin urmare, psihiatrul contemporan îºi bazeazã practica pe o stiinþã
diagnosticã, ca o condiþie fundamentalã a orientãrii tratamentului. Deci
gestul de a prescrie ºi a aplica un tratament este secundar unei cunoaºteri
diagnostice complete a bolnavului mintal. El nu poate fi un gest simplist,
impulsiv, ordonator, pentru cã adesea fãrã o legãturã psihoterapeuticã ºi
diagnosticã prealabilã, bolnavul se opune tratamentului ºi-l înþelege greºit.
Principiile terapeutice în psihiatrie sunt pe de o parte de ordin general,
adicã aplicare individualizatã, nedogmatizatã; pe de altã parte sunt ºi principii
specifice, care sunt necaracteristice celorlalte ramuri medicale ºi care
rezultã din obiectul psihiatriei.
Orice acþiune complexã trebuie sã presupunã obiective fezabile, mijloace
disponibile, echipã de efectuare, controlul, adicã subordonarea acestei
echipe în toate etapele. Terapeutica psihiatricã se desfãºoarã deci dupã un
plan. Planul strategic presupune profilaxie ºi tratament curativ. Planul tactic
presupune tratamentul individual. Obiectivele terapeutice au ca obiectiv
major socializarea ºi în plan curativ resocializarea.