Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

476 Aurel Romila – Psihiatria
Douã motive sunt pentru care schizofrenul nu rãspunde pentru faptele
sale. Indiferent de stadiul în care se gãseºte, motivaþia lui este patologicã
ºi, al doilea, ininteligibilã.
Motivaþia este patologicã ºi face ca procurorii în general sã considere cã
aceºti bolnavi sunt vinovaþi pentru cã au lucrat cu premeditare. Deci în
dosarele paranoide gãsim noþiunea de premeditare.
Dar este o premeditare patologicã sau în cadrul unui sistem patologic,
aºa cum se întâmpla în parafrenie sau paranoia, care vor fi asimilate tot cu
subiectul de azi. De aici rezultã cã vechea noþiune dupã care nevinovãþia
este legatã de lipsa intenþiei, lipsa mobilului, dreptul clasic cu asta lucreazã,
este insuficientã. Azi adesea gãsim mobiluri, dar ele sunt patologice. Al
doilea argument este ininteligibilul. Deci chiar dacã îi facem un roman
criminalului, nimeni niciodatã nu va putea explica la modul coerent ºi
concret care a fost impulsul primar, cum s-au desfãºurat lucrurile, care
este povestea. Tocmai în aceasta constã certitudinea psihozei lui.
ªtiþi cã aceste douã noþiuni de rãspundere ºi vinovãþie preced noþiunea
medico-legalã de discernãmânt. ªtiþi mai departe cã o serie de psihiatri
din þara noastrã au atacat aceastã noþiune ca fiind superfluã, inutilã, care
încurcã, nu este prevãzutã în c.p.; se pune problema cum stãm mai departe
cu ea. Noþiunea funcþioneazã. Este noþiunea prin care noi nu ne amestecãm
în noþiunile de responsabilitate precise, este o noþiune care este tradusã de
specialiºti, este luatã în considerare în cadrul celorlalte probe.
Modelul conflictului în schizofrenie. Dumneavoastrã ºtiþi cã astãzi o
personalitate se defineºte în microgrupul ei. Aceasta este noþiunea modernã.
Deci într-o anamnezã nu e îndeajuns sã o faci clasic, foaia de observaþie a
bolnavului, ci trebuie sã faci o analizã a microgrupului din care vine acest
bolnav. În cadrul schizofreniei s-au descris trãsãturi de microgrup, un aer
de familie, un fel de mamã, un fel de tatã, care poate ajuta diagnosticul în
expertize grele. Deci e bine sã consultãm microgrupul persoanei care a
comis ceva. Când consultãm acest microgrup, îl comparãm cu datele de
macrogrup. Ce înseamnã aceasta? Noi vrem sã vedem dacã microgrupul
bolnavului are datele societãþii în care trãieºte. De ce? Pentru cã de obicei
microgrupurile psihopatice habar nu au de datele macrogrupului. Ei au o
problematicã a microgrupului cu totul ieºitã din comun, cu o hãrþuialã
psihopaticã specificã de ani de zile ºi care îi duce într-un fel de derealizare.
Microgrupul schizofrenului nu a fost descris ca fiind format doar din
schizofreni – sunt unii psihiatrii care aruncã uºor cu vorbele – pãi n-ai
vãzut-o pe maicã-sa? Nu este chiar aºa, aici trebuie sã distingem
microgrupul schizofrenului de microgrupul sociopat, care este indiferent
în general la politicã, la pulsul þãrii, ziare, radio, etc.
În aceastã atmosferã de microgrup schizofren se produce conflictul schizofren.
Caracteristicile conflictului schizofren au fost descrise în modul urmãtor: