Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihiatria medico-legalã
475
cã el rãmâne nesupravegheat, bate strãzile fãrã supraveghere ºi cade sub
incidenþa c.p., uneori fãrã motivare. Cel mai frecvent este vagabondajul,
prostituþia, abaterile de la bunele moravuri, furturi izolate sau violãri de
domiciliu, aºa cotate, dar dupã cum se ºtie, ele nu sunt chiar aºa.
Schizofrenul intrã în bloc ca sã doarmã, intrã uneori fãrã sã aibã simþul
orientãrii ci doar ghidaþi de nevoile lor de moment.
În stadiul acesta, al treilea, de acasã, se poate produce recãderea de
tip D., adicã recãderea psihoticã realã, cu halucinaþii, agitaþie ºi care
reclamã de urgenþã spitalizare. Recãderea aceasta, D., nu mai pune decât
probleme medico-legale de tip spitalicesc, care de obicei nu ating orizontul
juridic, adicã toate bãtãile în afarã de crime; chiar dacã un schizofren ar
rupe cuiva piciorul sau i-ar fractura mandibula, faptul care în afara
mediului spitalicesc ar face obiectul unui proces, în spital se aranjeazã ºi
se admite ca un risc al internãrii. Prin tratamentele actuale se tinde ca
acest D. sã se transforme în C. Cu toate acestea, un procent niciodatã
binecunoscut regreseazã în ultimul stadiu, E., azilar.
Din acest tip E. vedeþi doar acele cazuri pe care familiile au posibilitatea
sã insiste cu toate medicamentele posibile. Aceste stadii E. pot fi socotite
terminale, în sensul terminãrii capitalului psihologic ºi biologic al
bolnavului, însã ei o mai pot duce zeci de ani. Caracteristica de terminal o
dã refuzul oricãrei activitãþi ºi impresia de absenþã totalãa bolnavului. Dacã
i se dã sã mãnânce, mãnâncã, dacã e dus la culcare se duce, deci chiar în cel
vitale el nu mai are nici un interes. O parte din aceste forme se mai pot
vedea ºi la noi.
Schizofrenie ºi antipsihiatrie. În lume actele schizofreniei au fost gãsite
de unii ideologi ai psihiatriei normale ca fiind justificate, ca reacþii la o
societate bolnavã. Pentru antipsihiatrie, medicina legalã nu este decât un
batalion de poliþiºti, bine plãtiþi, care nu înþeleg pe singurii oameni care îºi
dau seama de gravitatea bolii sociale ºi reacþioneazã la ea. Mai mult, foºtii
bolnavi de schizofrenie paranoidã sunt uniþi în societãþi para– sau
semireligioase care atacã psihiatria ºi mai ales medicina legalã, ca fiind o
dogmã oficioasã în slujba unui stat care luptã, care este dictatorial ºi care
se mascheazã prin formule democratice.
Despre rãspundere ºi vinovãþie. Tot mecanismul judiciar funcþioneazã
pe urmãtorul postulat empiric. Faptele sefac ºi se plãtesc, prin urmare
subiectul este vinovat ºi rãspunde, pânã la proba contrarie care este
expertiza. Noþiunea de rãspundere ºi vinovãþie deci postuleazã un om
normal, deci psihiatria medico-legalã este domeniul care are nevoie de
noþiunea de normal ca de aer. În momentul în care noþiunea de criticã
modernã, cã nu este normal, cã toþi suntem puþin nebuni, etc. dacã ar circula
aceastã idee, vã daþi seama cã domeniul compromis în primul rând este
cel de drept. Deci convenþia în drept este al rãspunderii fiecãruia.