Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

40 Aurel Romila – Psihiatria
societãþi diferite. Adler porneºte ca preferatul lui Freud, care îl ºi considera
ca succesor ºi-l numeºte preºedinte al societãþii de psihanalizã din Viena.
Stã însã numai un an, pentru cã nu e de acord cu exclusivismul libido-ului
sexual al lui Freud.
A fost influenþat de Nietzsche ºi Schopenhauer, dupã care în inconºtient
forþa numãrul unu nu este sexul, ci lupta pentru putere („nu mã clintesc“
e o afirmaþie adlerianã). Deci superioritatea sau inferioritatea unui om vine
din conºtiinþa sau inconºtiinþa acestui scop originar. Aceastã luptã pentru
existenþã devine un scop, un plan ºi un stil de viaþã. Boala mintalã este
exact împrãºtierea, inconºtiinþa acestui scop fundamental, pe care ar trebui
sã-l avem foarte clar.
Cele trei mari probleme de viaþã, dupã el, sunt:
• ocupaþia (un scop pentru ocupaþie)
• relaþiile sociale
• dragostea ºi cãsnicia.
Descrierea lui asupra personalitãþii e una unitarã, în contrast cu Freud
care vede o triadã, apoi încã o alta. Structuralismul, holismul, toate acestea
care subliniazã cã suntem una, cã suntem unitari, acest vector unit al voinþei
de putere (lumea ca voinþã de putere ºi reprezentare) face din Adler
precursorul psihologiei holiste (a întregului). Valoarea umanã, dupã el, o
face sublimarea acestui scop într-un interes social, într-o generozitate pentru
ceilalþi (înþelegerea profundã cã vei fi nefericit dacã nu te dedici fericirii
celorlalþi, þãrii, grupului – seamãnã a discurs ministerial, tot timpul dedicat
celorlalþi); acest întreg pune pecetea unui stil de viaþã social (socializant,
sociabil etc.). Ideea primitivã de la care pleacã Adler e urmãtoarea: ne naºtem
cu un complex de inferioritate ºi luptãm toatã viaþa împotriva lui, aceastã
luptã exprimând tendinþa spre superioritate, care în extrem duce la dominare,
etc. Patologia psihicã reprezintã, dupã Adler, stiluri de viaþa greºite, mai
ales datoritã unei educaþii greºite, lucru care se verificã din plin acum.
Psihoterapia adlerianã considerã cã esenþialã este relaþia medic-pacient.
Procesul terapeutic trece prin mai multe faze: întâi o fazã afectivã, apoi
una cognitivã, deci aceste douã categorii de tehnici care acum par separate,
el le combinã ºi esenþa psihoterapiei adleriene e încurajarea. Dupã ce
clientul e câºtigat, entuziast cã îl tratezi, se trece la faza cognitivã, adicã sã
se obþinã o privire clarã asupra existenþei lui, asupra a ceea ce a fost greºit
în existenþa lui, în stilul lui de viaþã. Psihoterapia lui e foarte rãspânditã
azi, mai ales în Austria. Austriecii se bazeazã în primul rând pe doctrina
educativã a lui Adler.
Adler a dat o pedagogie; învãþãtorul, profesorul e în primul rând un
educator, e un model de dragoste, de cunoaºtere. Adler este adorat de