Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

470 Aurel Romila – Psihiatria
facile sã te plimbi pe la bãile publice ºi sã racolezi pe cutare, pe care îl vezi
cã e compulsiv ºi de-abia se abþine ºi tu eºti cunoscutul recidivist cutare,
iar el este cunoscutul psihastenic compulsiv, prof. cutare. ªi începe un ºantaj
ºi o chestie juridicã, unde profesorul este pe lista neagrã ºi anchetat, dãrâmat
definitiv, scos din orice activitate, pentru cã cutare,care este de fapt un
provocator a înlesnit aceasta. În aceastã privinþã, nu puneþigata eticheta.
În aprecierea perversiunilor, trebuie sã þineþi seama de câteva noþiuni;
ºi anume: noþiunea de cuib, de perversitate, adicã de anumite zone ale
þãrii, anumite oraºe, anumite profesii, anumite cercuri care devin cu
timpulcunoscute ºi supravegheate de la distanþã ºi intens ºantajate, uneori
de intermediari, nu de autoritãþi. M-am referit aici la perversitatea comunã
ºi nu la alte tipuri, pe care le judecãm prin prisma psihopatologicã actualã,
adicã o mulþime aparþin oligofreniei, altele stadiilor psihotice ºi demenþiale
ºi doar în privinþa homosexualitãþii este o problemã neclarã. Trebuie sã
coexistãm;ºi încã ceva vã spun: nu ºtim nicisã-i tratãm.
Nevrozele. Sunt scuzabile cu discernãmânt scãzut, nevrozele care
implicã o scãdere a concentrãrii, a atenþiei, se poate greºi la calcule, în luarea
unei decizii. Bineînþeles cã nu se scuzã neurastenicii care îºi dau vecinii
afarã, fac tot felul de chestii ºi aduc certificate de neurastenie. În mânuirea
noþiunii þinem cont de douã etape ale nevrozei ºi anume: aspectul ei reactiv,
adicã survine în condiþii uºor precizabile în suprasolicitare, conflict de
divorþ, etc. deci perioada a doua de dezvoltare psihopatoidã când atinge
caracterul, când nevroticul a fost deja pensionat de 3-4 ani, scos din mediu
dar el acum s-a înrãit. Nu mai face pe inginerul, vinde Kent, adicã se dedã
la niºte treburi ºi vrea sã se scuze cu o etichetã realã dar nepotrivitã. De
asemenea, a treia noþiune, nevroza de caracter, care e de fapt psihopatia cu
germen infantil ºi care este aparent o nevrozã actualã, acum nu mai este
decât un impulsiv care nu se mai poate stãpâni.
Psihiatria legalã se aflã deci în faþa unui câmp deschis de probleme ºi
de continue perfecþionãri. Ea are încã un coeficient mare de subiectivitate,
de aceea psihiatria medico-legalã este încã o interdisciplinã violabilã. Ea
are un stâlp solid în ceea ce are dreptul ºi are fragilitatea ºi vaporozitatea
psihiatricã, care nu o sprijinã destul. Când psihiatria va avea nu numai
manual, limbaj, consens, identitate de vedere aºa cum se cere unei convenþii
de lucru, va avea ºi al doilea stâlp solid ºi altã credibilitate în justiþie.
Implicaþiile medico-legale în schizofrenie
Deoarece toate progresele fac ca schizofrenia sã stea mai mult în afara
spitalelor decât în spital, toatã problematica legatã de în afara spitalului
(extramural) alimenteazã problematica medico-legalã.Toate mãsurile
represive în decursul istoriei psihiatriei au fost fãcute în frica de
periculozitate a bolnavului mintal. De aceea au fost puºi în lanþuri, chinuiþi.