Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihiatria medico-legalã
469
de vinã este societatea. Adicã trebuie sã judecãm – nu toatã societatea
este de vinã, ci de vinã este în primul rând microgrupul în care a trãit
subiectul ºi primul vinovat poate fi cel mai adesea familia. Al doilea
microgrup – ºcoala, urbea ºi aºa mai departe, urcãm în funcþie de calibrul
ºi semnificaþia faptei, lãsând ultima interpretare cã de vinã este poate
chiar sistemul, conducerea lui, etc.
Al doilea criteriu la psihopatie este distingerea de anormal. V-am spus
ºi la psihopatie sã legaþi aceastã noþiune nu de anormalitate ci de grava
imoralitate. Trebuie sã pedepsim pe cei care nu cred în valorile morale ºi
care luptã pentru dizolvarea lor. Nu sã-i pedepsim fiindcã sunt mai triºti
sau mai veseli, din contrã trebuie sã fim toleranþi cu variaþiile ºi suferinþele
prin care trecem fiecare. Deci n-aº vrea sã folosiþi noþiunea de psihopatie
decât cu nuanþele pe care le-am precizat aici, lãsând descriptivismul doar
pentru ornamentaþia examenului psihic ºi nu pentru înclinarea balanþei,
deci nu vom spune cã e nepedepsibil pentru cã e hipertim. Un hipertim
poate fi un om de foarte mare valoare ºi la fel ºi cu celelalte etichete.
În cadrul psihopatiei douã categorii speciale fac obiectul expertizei –
alcoolicii ºi perverºii sexuali. Încã de la lecþia de alcoolism ºtim cã eticheta
de alcoolic acoperã toatã psihiatria, iar în momentul în care e vorba de un
psihopat alcoolic, statutul lui moral e degradat.
Etilic cronic nu înseamnã automat psihopat etilic, pentru cã sunt mulþi
etilici cronici ascunºi, care reuºesc sã -ºi þinã o decenþã socialã ºi o productivitate
ºi utilitate socialã fãrã sã fie niºte psihopaþi. Mai mult, ajung chiar ei sã se
trateze, sã colaboreze, nu se mai pot controla – deºi sunt rari ºi suntem de
acord cã predominã ceilalþi, dar nu trebuie uitat cã sunt ºi ei. De asemenea, sã
nu tot tragem cu eticheta de etilic cronic, discernãmânt scãzut. Este vorba de o
gravã deteriorare ºi demenþã. Deci trebuie sã ºtim cã se poate ajunge la
discernãmânt abolit. Încã o precizare aici.Majoritatea crimelor nu se produc în
etilism cronic ci în beþia acutã banalã. Majoritatea crimelor se produc la tineri
care sunt în ucenicia alcoolismului. Deci care încep sã înveþe cum sã devinã
etilic cronic. Aici intervine noþiunea de beþie patologicã, cu problematica
discutatã deja, cu criteriile de confirmare ºi infirmare a acesteia.
În privinþa perversiunilor. Cred cã nici o boalã nu este mai urâtã de
public decât perversiunea. Este o urã instinctivã pentru ea. Este singurul
tabu social solid, este neadmiterea unui tip de raport sexual ºi în anumite
condiþii. Statutul perversiunii la noi se judecã tot dupã criteriul care l-am
spus -gradul de moralitate a subiectului. Veþi vedea perverºi psihastenizaþi
care luptã îngrozitor cu compulsiile lor homosexuale sau de alt fel ºi care
fac tot felul de nevroze de caracter, se luptã toatã viaþa ºi pot sã cedeze
accidental, o datã sau de douã ori, la baia publicã sau în altã parte. Aici
trebuie sã fim foarte atenþi ºi sã-i deosebim de cei care exploateazã
perversitatea. Adicã unii ºtiu cã este una din afacerile cele mai bune ºi