Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

466 Aurel Romila – Psihiatria
actul pe care l-a fãcut, adicã este mai coborât decât actul fãcut, hotarât cã
merge pentru demenþã. Dacã este mai uºor decât actul pe care l-a fãcut
este un deteriorat. Cum procedãm? Scoatem portmoneul ºi facem
operaþiuni cu el. ªtie cã sunt bani, sã dea restul sau din contrã nu ºtie sã
dea restul. Este deteriorat ºi moºulicã va fi pus sã plãteascã prejudiciul.
Nu va face temniþã grea dar va trece sub tutela familiei lui ºi nu va mai
umbla prin alimentare.
În psihiatria legalã, experienþa aratã cã empiric suntem forþaþi sã þinem
cont de gravitatea faptului, avem o opticã pentru criminali ºi o opticã pentru
lucrurile zis minore. Adicã se cheamã în engleza „bias“, adicã o micã
tendinþã sã iertãm în minor ºi sã pedepsim în major (crime). Deci ne facem
cã nu vedem în crime un sindrom astenic, pe când în domeniul minor din
contrã toate aceste lucruri le putem da o interpretare pânã la urmã chiar
psihanaliticã ºi sã nu ajungem la o intransigenþã puþin deplasatã.
În materie de demenþã ne trebuie o practicã a apropierii bãtrânului ºi a
cunoaºterii limitelor lui de acþiune. Adicã demenþa deodatã pune problema
pierderii criteriului de acþiune, fiindcã dementul rãmâne om de cartier sau
intracartier, de 2, 3 strãzi. El de îndatã ce s-a urcat în tren s-a încurcat.
Dementul nu mai poate folosi normal maºinile, ca sã ajungã unde vrea,
casieriile, etc. Starea lui de gravã dependenþã deci trebuie precizatã. Stãm
extrem de slab cu documentarea obiectivã a demenþei, adicã aparatul
probator actual, cu colesterolul, cu lista de investigaþii biologice, cu
psihologii noºtri, toate trebuie filtrate prin sinteza noastrã ºi prin cântãrirea
noastrã pânã la urmã a acestei noþiuni. Când vedeþi cã este la limitã, atunci
apãsaþi pe talerul demenþei, pentru cã perspectiva este demenþialã pentru
un mare deteriorat.
În psihoze avem douã mari dificultãþi. În primul rând avem dificultãþi
în psihozele periodice în care intrã epilepsia, psihoza maniaco-depresivã
ºi extrem de bune remisiuni de tip A din schizofrenie. Acestea sunt
derutante pentru cã apare în expertizã doar la nivel psihopatoid ºi expertul
crede cã s-a exagerat sau a fost greºit interpretat ca psihotic în internãrile
anterioare. Expertiza cere deci conºtiinþa actualã sã fie total destructuratã.
Deci psihiatrul trebuie sã ºtie schema de la schizofrenie dupã tipul de
remisiune A,B,C,D, sã ºtie bine epilepsia ºi sã cunoascã etapa postcriticã
total diferitã de echivalenþã, sã ºtie cã crepusculul presupune acte total
dezinteresate, absurde.
Câteva probleme de ordin practic. De exemplu, probleme de ordin
civil la schizofreni. Schizofrenul trebuie apãrat de cãtre psihiatru. El prin
definiþie nu poate sã se apere sau se apãrã greºit, paranoid. Psihiatrul trebuie
sã-l apere. Schizofrenul este cel mai adesea victima divorþurilor. Divorþul
se leagã de noþiunea de alienare mentalã cronicã, de altfel foarte vag ºi
greºit definitã la noi ca echivalentã cu schizofrenia sau demenþa. Nu existã