Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

464 Aurel Romila – Psihiatria
sindromul dominant. Nu este voie sã te încurci într-o sindromologie
confuzã. Aceste miºcãri de învãluire aratã nesiguranþa psihiatrului ºi pânã
la urmã o confuzie, o lipsã de concepþie. Psihiatrul trebuie sã aleagã din
multitudinea sindroamelor sindromul dominant. Sindromul dominant este
în ordinea scalei de care am vorbit de mai multe ori sindromul cel mai
grav, deci sindromul situat cel mai jos pe scara psihopatologicã ºi el dã
tonalitatea discernãmântului. Deci în momentul în care dta ai ideea cã el
are un sindrom demenþial, ce mai vorbeºti de astenie, etc.? Invers. Dacã
eºti convins cã starea actualã este astenia, ce rost mai e sã mai bagi cã are
elemente atipice, cãci dacã are elemente atipice adicã e un sindrom discordant,
este cu totul alt diagnostic ca discernãmânt.
Am fixat sindromul dominant.
4. Urcãm mai sus ºi fixãm entitatea nosologicã admisã. Deci trebuie
sã lucrãm cu o terminologie admisã. Nu înseamnã cã vã obligãm sau vã
condamnãm la un limbaj banal. Puteþi sã îl faceþi ºi mai bun în viitor, însã
sã nu renunþaþi la entitãþi. Adicã expertiza trebuie sã conþinã pânã la urmã
ce boala este. Deci nu cã ar fi ceva marginal ºi apare ca ceva confuz,
neputând trage concluzia dacã este sau nu bolnav. Asta este prima concluzie
a expertizei. Trebuie sã tindem ca sistemul nosologic sã fie cât mai reductibil
la schemele OMS. Trebuie sã stabilim dacã persoana din faþa noastrã este
sau nu maturã sau imaturã ºi dacã imaturitatea ei precede fapta sau boala
respectivã. De exemplu, este un oligofren, atunci se înþelege cã precede
fapta. Dacã este un psihopatoid posttraumatic, se înþelege cã succede fapta,
traumatismul fiind însuºi punctul de plecare al procesului actual.
5. Stabilirea nivelului de conºtiinþã actualã. Este ºtiut cã între conºtiinþa
actualã ºi conºtiinþa faptei cel mai adesea existã deosebiri, adicã pot fi trei
situaþii:
a. conºtiinþa actualã este aceiaºi cu conºtiinþa faptei, este deci vorba de
obicei de un normal ºi nu de un psihotic, adicã e un caz foarte grav.
b. conºtiinþa actualã normalã, conºtiinþa faptei patologicã – de obicei e
un psihopat, care nu se poate stãpâni în anumite situaþii deosebite,
dar acum este elegant ºi normal. Nu trece cu uºurinþã, e normal, nu
are nimic. Sã ºtiþi cã majoritatea expertizelor din þarã vin aºa, adicã
nu gãsim nimic. Întrebat de halucinaþii, nu are, nu se gãsesc deliruri
ºi prin urmare este vorba de un tip care trebuie sã rãspundã.
c. în timpul faptei era normal, dupã faptã – o boalã gravã. Vã daþi seama
cã este reacþie la întâmplare. E normal ca dupã ce omori sã ai
remuºcãri, sã nu dormi, sã te doarã capul, sã plângi, sã te apuce frica,
e normal dupã ce faci 5 crime ºi glonþul e în ceafã, sã auzi tot felul de
voci ºi toatã patologia psihicã. Atunci face parte din apãrarea voastrã
vitalã. Aºa cã vom întâlni aceste situaþii ºi cum le descifrãm? Trebuie
sã vã spun cã intuirea momentului faptei este lucrul cel mai greu.