Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihiatria medico-legalã
463
scopul scuzã mijloacele; avocatura este totuºi o profesie onorabilã ºi
indispensabilã dar care privitã din acest punct de vedere, nouã nu ni se
pare prea frumoasã – societatea nu este o societate esteticã, de esteþi – ºi
noi cunoaºtem convenþia aceasta. Expertul are un ochi neîncrezator.
Bineînþeles pânã la un punct cu limite omeneºti ale termenului, expertul
nu este novicele naiv, în expertizã trebuie sã fii un bãrbat sau o femeie
bãrbat, încercaþi,în sensul cã tot ce notezi ca semiologie sã nu fie ceva
simulat. Prin urmare, delirul, halucinaþia sunt doi termeni care dintr-o datã
implicaãresponsabilitatea ºi 114. Îi vom folosi cu cea mai mare grijã.
2.Vom întreba cu cea mai mare prudenþã (aici nu e vorba de psihoterapie,
transfer, sã ne iubim, chestii din acestea ºi – nu este aºa cã dta auzi voci, ºi
nu este aºa cã dta ai niºte duºmani – ºi expertiza va conþine cã într-adevãr
a auzit cu trei zile mai înainte niºte voci ºi a avut duºmani).
3. Expertiza ºtie cã poate sã existe totuºi suprasimulare; cã poate totuºi
omul dacã a minþit odatã nu spune permanent minciuni, deci expertul
trebuie sã nu fie exagerat, el ºtie cã de pildã dupã un traumatism craniocerebralte
doare capul, asta trebuie sã admitem, nu poate sã spunã cã a
avut traumatism, a fost în comã ºi acum nu mai are nimic de spus, poate sã
fie o exagerare, exagerarea este deci o suprasimulare. Suprasimularea este
legatã de interesul material, de prelungirea pensiei, ceea ce se cheamã
Rentneurose la nemþi, deci expertul trebuie sã aibã ochiul de acunoaºte ce
este interes – ºi omul cu interes, cu foarte mare interes nu este psihotic. Fiþi
atenþi cã, prin definiþie, psihoticul pierde interesul vital ºi apucã astronomia
sau altele. Tocmai prin asta imediat simþi marea distincþie. La medico-legal
lucrãm cu alb ºi negru continuu, fiecare simptom explicã o altã expertizã
ºi consecinþe pânã la urmã de cu totul alt ordin. ªi, în fine, expertul ºtie cã
mai este disimulare când interesul este sã fim normali, deci în penal este
simulare ºi suprasimulare. În civil este disimulare pentru cã acolo vrei sã
te cãsãtoreºti, sã divorþezi dupã treaba ta ºi nu-þi trebuie antecedentele de
la centrul de sãnãtate mintalã -de exemplu, stare discordantã, etc.
Deci aici se pun problemele invers. Cine? Eu bolnav? Uitaþi-vã la mine,
staþi de vorbã cu mine – aºa spune bolnavul în instanþã ºi convinge. Noi
am vorbit, instanþa scrie. Noi am consultat cazul, ni s-a pãrut un om foarte
inteligent cu rãspunsuri de bun simþ. Ne îndoim cã este un bolnav mintal,
cum scrieþi dvstrã în expertizã. Cine disimuleazã ºi cine simuleazã?
Simuleazã ºi suprasimuleazã nevroticii, psihopaþii disimuleazã, paranoicii,
paranoizii. A doua treaptã a muncii noastre în expertizã este cunoaºterea
sistemului sindroamelor. Aici trebuie sã fim niºte maeºtrii, deci trebuie sã
avem o tehnicã psihiatricã a sindroamelor exact cum sã zicem în
interpretarea unei bucãþi muzicale nu se mai pune problema cã nu ºtim sã
facem game ºi acorduri, etc. În interpretarea sindroamelor, psihiatrul trebuie
sã cunoascã judecata de selecþie, adicã în expertiza psihiatrico-legalã gãseºti