Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

38 Aurel Romila – Psihiatria
De exemplu, de arhetipul matern ºi patern se leagã principiul masculin
ºi feminin, hermafroditismul, incompletitudinea unei persoane (descrisã
de M.Eliade), toate lucruri atât de vechi ºi universale. Prin aceste explicaþii
culte, generoase, Jung ne câºtigã mult mai mult decât Freud. Sunt el
adevãrate? Parþial poate cã da.
Umbra postuleazã cã în fiecare persoanã inconºtientul colectiv are o parte
inacceptabilã de cãtre persoana respectivã, care se amestecã cu inconºtientul
personal, parte care poate fi pozitivã sau negativã ºi a cãrei cunoaºtere
subiectul o poate avea prin vise (dacã ºi le cunoaºte, le studiazã ºi dacã
vrea sã le înþeleagã) sau în reverii (când se lasã sã viseze, relaxat, cu ochii
deschiºi). De exemplu, partea negativã a umbrei sunt, în viziunea creºtinã,
pãcatele. Treburile încurcate ale vieþii tale trebuie cunoscute, trebuie
cunoscutã propria umbrã, nu sã bei ºi sã uiþi. Pãrþile pozitive sunt planuri,
proiecte, dorinþe neglijate (de care te jenezi când devii adult). Însã cursul
armonios al vieþii vine prin a nu socoti cã toate acestea sunt prostii, copilãrii,
ci a le da o importanþã, importanþã care are o valoare pentru activitatea
creatoare a omului, de exemplu pentru artã sau pentru un hobby de artã.
Tot ce vine din straturile profunde este foarte valoros ºi original pentru
fiecare. Deci Jung încurajeazã latura creatoare a omului.
În contrast cu umbra, cel mai aproape de concept ar fi persona (persoana),
care este invers, adicã faþada, ceea ce se vede ºi în care ne forþãm sã pãrem
cu un rol social. Persona, deci masca socialã, se întâlneºte cu alte mãºti
sociale ºi dã aceastã configuraþie arhetipalã, pe care o pot reproduce actorii.
Pericolul la persona, necunoaºterea mãºtii pe care trebuie sã o porþi, poate
duce cãtre un model alienat (deci îndepãrtat de modelul acceptat de
societate), care poate fi ori prea serios ori prea neserios.
Anima ºi animus sunt douã configuraþii arhetipale, una completeazã
masculul (anima), cealalaltã completeazã femeia (animus). Din punct de
vedere psihologic suntem hermafrodiþi, dar nu în proporþii egale ºi în
diversitate foarte mare. Important este cã noi nu suntem cum am crede,
adicã exclusiv masculini sau feminini. Lucrul acesta e benefic pentru
umanitate, mai ales când anima ºi animus se dezvoltã în laturile lor pozitive,
nu negative. Deci bãrbatul are o anima, pozitivã sau negativã. Anima
pozitivã îl deschide cãtre iraþional, cãtre iubire, romantism (de exemplu
iubeºte natura); aceºti barbaþi apar generoºi, încrezãtori, competenþi,
degajaþi (nu încordaþi). Dacã au o anima negativã sunt invers; rãi, predispuºi
la dezechilibre psihice, la nevroza obsesivo-fobicã, la suicid.
Femeia are un animus, ai trãsãturi din partea tatãlui, adicã atitudini
pompoase, e rece deºi pe dinãuntru e caldã, încãpãþânatã, exageratã. Dacã
animus e pozitiv, trãsãturile masculine îi stau foarte bine: iniþiativã,
obiectivitate, curaj.