Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
451
evolueazã nefavorabil la tratamentele standard antinevrotice iar
decompensãrile psihotice pot fi confundate cu procesele psihotice ºi când
se remit ne pun în încurcãturã pentru cã îºi cer drepturile.
4. în tratate nu se vorbeºte prea clar despre tratamentul psihopatiei.
Fiind o structurã care însoþeºte subiectul circulã ideea cã nu ai ce sã îi faci.
În practicã însã psihopaþii sunt interesaþi uneori sã stea în spital adicã nu
pot fi externaþi ºi atunci de complezenþã trebuie trataþi ca ºi cazurile serioase
cu supraveghere, tratament injectabil pentru a da la o parte suprasimularea
ºi a cere externarea.
5. psihopatia este „contagioasã“ în familii ºi mai ales în mediul
spitalicesc.Dacã existã un exces de îngãduinþã, ei corup ºi dezorganizeazã
chiar un serviciu. Furã, ºantajeazã, violenteazã pe ceilalþi, manipuleazã pe
oligofreni, mint, violeazã ºi totul cu nonºalanþã. În cazul cã li se reproºeazã,
acuzã personalul, îl ameninþã cu denunþul ºi rãzbunare.
6. terenul psihopatic favorizeazã (propensiunea) dependenþele, la drog
pe adolescenþi manipulaþi de dealeri ºi în alcoolism.
7. în cursul evoluþiei îndelungate psihopaþii se organicizeazã prin
recursul la dependenþe, traumatisme cranio-cerebrale, operaþii cerebrale
ºi involuþie, adãugând o scãdere cognitivã, o personalitate organicã, o
agravare a cazului ºi implicit o scãdere a discernãmântului. Aºa cã vechea
idee cã psihopatul trebuie suportat de partener pentru cã cu vârsta se mai
tempereazã este inexactã deoarece cu vârsta se organicizeazã ºi trãsãturile
nu dispar ci se schimbã. De pildã din impulsivi pot deveni dependenþi.
8. contribuþia noastrã la acest capitol este clasificarea psihopaþilor în
tari ºi slabi.Cei tari au un defect mai puternic decât trãsãtura medie a
normalului pe când cei slabi în mod invers sunt dependenþi de normal.
Cei tari devin o specie de teroriºti ai normalului pe când cei slabi „cad pe
capul“ normalului, ca sã fie întreþinuþi.
9. faþã de indicatorul clasic al psihopatului (cazierul), epoca
contemporanã aduce problema fenomenelor antisociale la toate nivelurile
ºi de o complexitate mult mai mare. Era mult mai uºor sã descoperi un
hoþ, un spãrgãtor de bancã, un criminal decât sã descoperi pe unul care
falimenteazã o bancã sau un stat. Toatã industria falsurilor demonstreazã
complexitatea la care s-a ajuns. Dacã altãdatã erai un moºulicã cu idei
ciudate care te bãteai pentru o invenþie, azi eºti un antisocial care spargi
coduri electronice ºi poþi sã faci cine ºtie de dezastre fãrã ca în prealabil sã
atragi atenþia cuiva. De aceea Lombroso e depãºit. Singura soluþie actualã
este de a avea experþi pentru toate domeniile. Adicã ºi avocaþi ºi judecãtori
speciali ºi poliþiºti pricepuþi, ºi experþi în contabilitate, psihiatrie, etc.