Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

448 Aurel Romila – Psihiatria
costã pe noi, ceilalþi. Tot ce face îl depãºeºte, lasã totul pe cel de lângã el.
Ori le lasã baltã, ori se vaitã mereu. Tu vii acasã dispus sã povesteºti ce
replicã grozavã ai dat ºefului în problema cutare, iar ea, legatã la cap, cu
mãtura în mijlocul casei, începe sã plângã cã tu nu ºtii ce este munca. „Bine,
dar azi trebuia sã ºi gãteºti“ iar ea spune cã nu mai poate, bine atunci mergem
la doctor, ea nu vrea, atunci mergem la restaurant, nu cã acolo e mâncare
proastã ºi costã mulþi bani, atunci la un spectacol, nu, cã sunt piese
plicticoase, sau sã mergem într-o vizitã, nu, cã o sã te batã la cap cã tu eºti
doctor ºi iar o sã-þi cearã consultaþii – deci remarcã din lume doar laturile
negative, oricum ai cãuta, nu existã ieºire. Viaþã este o povarã. Este dificil;
dacã are copii, ei se pot îmbolnãvi, ºi el intrã în panicã – îl intereseazã toatã
viaþa ceva uºor ºi confortabil. La femeie, acumulându-se alãturi de astenie
un colecist, un chist de ovar, iese la pensie mãcar gradul trei ºi aºa scapã de
corvoada zilnicã. Bãrbatul astenic când vine la comisie nu prea este crezut.
Doctorii îi spun sã facã sport, sã meargã pe jos, sã lase cãrþile ºi televizorul.
Tendinþa frecventã este cãtre toxicofilie – „beau ca sã uit, iau antinevralgice
fiindcã ele mã mai þin ºi beau cafele ºi antinevralgice ca sã duc o viaþã obiºnuitã“.
Tipul psihastenic, în contrast cu astenicul care e de fapt un corporal,
este un neliniºtit, un angoasat, un nehotãrât, un indecis, cu ritualuri menite
sã-i scadã anxietatea, sã-i scadã ºansele negative. Îl mãnâncã prejudecãþile
(de vis sau de zi, întâlnirea cu popa, cu coºarul, cu pisica etc.). Se vede mai
ales în marile indecizii (la ce facultate sã se înscrie, oscilaþii la cãsãtorie, sã
avem copii sau sã nu avem), nu vede rostul, e o indecizie fundamentalã. Îi
trebuie un complement care sã fie foarte decis sau normal, sã-l ia de o
aripã ºi sã puncteze fãrã sã-l mai aºtepte ºi sã-l mai întrebe, el sã-ºi vadã de
ritualurile lui care-i aduc liniºtea. Obsesiile cele mai îngrozitoare sunt cele
metafizice, deci frica de D-zeu, spovedanii, pãcate. Insomnii, scheme.
Situaþiile fobice intervin foarte uºor, vrea sã le evite, dar are o listã
interminabilã. E omul care evitã, care trãieºte la un al doilea nivel intelectual,
simbolic. Corect ºi hiperconºtiincios, cu o mare ºi bunã capacitate de
subordonare. Pedant, permanent înfricoºat cã nu a fãcut bine, nu pleacã
pânã nu a terminat ce i s-a dat de fãcut, intrã în crizã ºi panicã pânã nu a
fãcut ceva perfect. Acasã este tot un tip perfecþionist – va ºterge praful
mereu, spalã, gãteºte dupã reþete speciale. Foarte religioºi, candidaþi la
cãlugãrie, cu o fricã congenitalã pentru rãspundere – nu va urca niciodatã
scara socialã, stã la mijloc unde „este apãrat“. Panicat permanent, fricos
pentru copii, nu ºtie tot timpul „ce se poate întâmpla“... nu poate cumpãra
nimic, face studii în oraº ce trebuie sã cumpere dar nu se poate hotãrî la
nimic. Este un mare zvonist („se aude cã...“), crede cã va fi primul dat afarã.
Neavând simþul realitãþii, are mult birocratism în el– „ nu lucrez decât pe
bazã de hârtii“. Devine urât de ceilalþi. Este modest ºi ºeful îl dã mereu
drept exemplu – ceilalþi îl urãsc. Sunt oameni de cariere modeste, în umbrã,
asigurând pe perioade lungi circuitul regulat al unor lucrãri în cadrul unui