Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
447
Tipul astenic e obositul constituþional, dintotdeauna. Nu e obligatoriu
debil mintal, dar e debil fizic, fatigabil, bolnãvicios, nu face sport. De copil
umblã toatã familia cu untura de peºte ºi vitamine. Familia este îngrijoratã
din primul an -“ce-o sã ne facem cu el?“. Deci mâncare, sistematic mâncare
pentru a face dintr-o aschimodie un spartan ºi, bineînþeles, copilul ajunge
sã nu mai mãnânce, ceea ce decompenseazã întreaga casã. Dus în grup, în
parc, nu se apropie de ceilalþi, se teme de jocuri, nici vorbã sã-l urci la
tobogan. Sunt neîndemânatici, stângaci, obtuzi în miºcãri, nu au armonia
pe care o are un copil normal (de obicei se observã la fugã), sunt de o
sensibilitate ºi impresionabilitate crescutã. Nu suportã zgomotele obiºnuite,
cãldura ºi frigul de afarã, durerea (prima injecþie de la grãdiniþã). Vorbesc
stins, lãlãit, cu încetinealã. Pãrinþii încearcã sã corecteze cu îndemnuri –
„vorbeºte mai tare, deschide gura, adormitule“ pe de o parte, iar pe de altã
parte, atitudinea de îngãduinþã din partea mamei ºi a bunicii – „ lãsaþi-l, e
un friguros,etc“. Totuºi ajunge la grãdiniþã, de unde vine cu poveºti ca ºi
când acolo ar fi locul unor suplicii permanente – „m-a lovit, m-a împins, ma
dat pe scãri“. Mama pune problema cã copilul ei are trãsãturi pozitive,
dar trãieºte într-o lume prea durã pentru el. Trãsãturile pozitive ale
copilului, cã ar asculta cu atenþie muzica de la televizor, cã ar desena mai
bine decât cutare, þin de latura de sensibilitate a copilului, dar nu are nici o
legãturã cu relaþia lui cu colectivitatea. La ºcoalã programul este obositor,
îngrozitor. Vine de la ºcoalã abãtut ºi obosit, cu ghiozdanul ºi hainele în
dezordine ºi bunica îl dezbracã ºi îl reanimã parcã ar fi venit de la lupte.
Deci este un om care de mic are un suflu redus, cu randamentul scãzut,cu
atitudini hipocondriace. urmeazã o perioadã relativ bunã, strãbãtând
adolescenþa fãrã excesul pubertar, deci nu ne pun probleme, citesc, se
pregatesc ºi suntem mulþumiþi ca se ocupa de activitaþi intelectuale, fãrã
sã aibã preocupãri de prietenii fete-bãieþi. Nu se duc la petreceri, nu se duc
în excursii singuri, stau cuminþi acasã ºi în acest fel ajung sã termine ºi o
facultate. Tot aºa, mai amânând niºte sesiuni ajung la mult râvnita diplomã
ºi începe viaþa de adult când ne întâlnim noi cu el. Se deosebeºte de nevroza
astenicã sau neurastenie fiindcã este o suferinþã cronicã, de toatã viaþa.
Are capacitatea de efort scãzutã, se vaitã mereu, simplificã („mai coase ºi
tu un nasture, mai poartã ºi tu cãmaºa aia de mai multe ori...“). Nu e eficace,
productiv. Totul pare greu, scoala, facultatea, serviciul, cãsnicia. Înclinaþie
cãtre depresie, distimie. Are pretenþii bovarice, visuri (e o cloroticã, o
poetesã). O viaþã delicatã, dificilã, e convinsã cã are boli (tiroida, ovarele
etc.). Se exploreazã, se pun diagnostice cu semne de întrebare. Se plânge
de corpul lui – totul îi doare. Rezistã prin stimulante, bea cafele. Se poate
conta prea puþin pe ei, pentru cã dacã îi pui la diferite sarcini dau „sã
fugã“, motivând cã s-au îmbolnãvit subit. El este psihopat pentru cã
vãicãrindu-se continuu face viaþa soþului, copiilor dificilã („ voi nu mã ajutaþi,
ce vã pasã vouã...“). Motivaþiile lui ating undeva o imoralitate pentru cã ne