Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
445
de aici derivând judecata falsã, rãceala, cruzimea. Ei sunt supraoameni,
însã aceasta e discutabil, pentru cã dacã ar da o operã genialã, s-ar mai
ierta, dar majoritatea nu sunt aºa. Nu au simþul realului, nu-ºi dau seama
cât de ridicoli pot fi cu aceastã importanþã, cu aceastã ultraseriozitate ºi
deci el este geniul neînþeles. Nu-i nimic, o sã-i înþeleagã posteritatea, cã nu
poþi fi niciodatã filosof în þara ta... Este omul unor convingeri monomorfe,
statice, dogmatice ºi care nu merge el în pas cu lumea ci vrea sã impunã
lumii convingerile lui. Sunt foarte slugarnici faþã de ºefi, necruþãtori faþã
de subordonaþi, teroriºti, suspicioºi, invidioºi, rãzbunãtori, iubesc profesiile
hiperdisciplinate, hipersecretoase ºi executã pentru cea mai micã trãdare
pe cel ce pare cã-i insecurizeazã secretul, situaþia. Sunt prin definiþie cei
mai periculoºi. De el trebuie sã te fereºti, altfel urmezi la eºafod. Deci
paranoiacul este prin excelenþã tipul de deþinut politic de 20 de ani, ºi care
declarã cu emfazã, sfideazã Curtea, nu admite cã ar putea fi bolnav, nici
vorbã de aºa ceva. κi lasã ºi familie ºi tot ºi face puºcãrie ºi va dovedi el
peste 20 de ani cã a avut dreptate. La marile conflicte poate sã izbucneascã
criza, delirul paranoiac ºi în lupta lui va folosi acþiuni sistematice de
revendicare, memorii, lucrãri interminabile, tomuri. Dacã se asociazã cu o
notã exploziv-violentãcomite chiar crime, scandaluri, revendicãri publice,
deci note cverulente foarte puternice, reclamaþii cu adresã. Când se
interneazã în spital denunþã inumanitatea spitalului ºi a personalului,
corupþia generalã, nu suportã nimic. Este un tip de care vrei sã scapi rapid.
Nu întotdeauna paranoiacul este un tip deºtept. Îþi dai seama uneori cã
faptul cã premizele sunt atât de ºubrede ºi minore nu se datoreazã decât
unei inteligenþe submediocre.
În competiþia modernã a personalitãþii, exacerbarea fanatismului religios
care duce la sacrificiu ºi fanatismul sportiv, în care fanii sunt mai agresivi
decât jucãtorii profesioniºti.
Tipul epileptoid (impulsiv) nu are obligatoriu epilepsie, dar parcã ar
avea, în sensul cã are un caracter epileptoid. Poate fi vorba de epilepsie cu
astfel de caracter, sau poate avea doar trãsãturi epileptoide (fãrã boalã). Se
apropie pe undeva de prototip: impulsivitate, irascibilitate, calm politicos,
alternând cu explozii de cruzime disproporþionate. Kretschmer i-a
adãugat constituþia somaticã displasticã (actualul tip atletic). În copilãrie
este dificil, coleros, agresiv, neastâmpãrat, capricios, obraznic, rezistent la
mãsurile educative, la contrarieri minore þipã, loveºte cu rãutate, distruge.
În viaþa de adult se caracterizeazã prin scurtcircuite, deci explozii nu
întotdeauna motivate sau insuficient motivate. Furnizeazã categoria
criminalilor, deci a marilor delincvenþi (nu a furtiºagurilor sau a gãinariilor),
a ocnaºilor. Sunt tipii cei mai fioroºi fizic. Dacã se adaugã la acest criminal
o trãsãturã vitalã (hipomaniacalã), ne putem închipui cum îi creºte forþa