Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

444 Aurel Romila – Psihiatria
Existã asocieri cu impulsivitatea, cu tendinþe toxifilice, isteroastenii adicã
o isterie cu dosar la casa de pensii. Existã isteria care mimeazã distimicul
ºi suicidul teatral demonstrativ, care nu este un suicid propriu-zis, ci un
ºantaj afectiv. Fãrã îndoialã cã poþi sã treci peste doza nepericuloasã ºi sã
nu te mai salveze nici Urgenþa, dar majoritatea cazurilor sunt salvate pentru
cã sunt bine regizate; suicidul acesta poate fi cu repetiþie ºi se ajunge la un
moment dat sã spunã vecinii – nu-i nimic, iar s-a sinucis Mme Popescu –
adicã demonetizeazã aceastã faptã supremã. Fenomenul isterizãrii a cuprins
foarte multe sfere de contact social. Existã în isterizarea actualã un nivel
cultural relativ redus, adicã semidoctismul ºi impostura, o pseudoculturã,
habar nu are de muzicã ºi vorbeºte de Bach (snobism), cade în extaz dupã
albume de picturã ºi sunt în stare de orice ca sã le obþinã ºi dacã te gãseºti
prin librãrii eºti uimit ce intelectuali avizi avem, se consumã totul cu mare
rapiditate. Isteria întreþine deci moda ºi insatisfacþia cã nu eºti ºi tu la modã.
Faþã de isterie eºti demodat mereu. Se poate vorbi de artã ºi isterie, în care
existã un exces de originalitate ºi sacrificiul tuturor calitãþilor pentru aceastã
originalitate. Deci existã isteria la categoria obiºnuitã, existã ºi la intelectuali,
în artã, ºtiinþã.
Tipul paranoiac se apropie de paranoia, uneori e greu de distins, dar
aici nu prezintã delir, ci numai tulburãri de caracter. Este o chestiune de
construcþie a persoanei, a eu-lui care se produce în adolescenþã. Retrospectiv
însã la paranoiaci putem descrie anumite trãsãturi, cãci atunci ne dãm
seama cât de orgolioºi erau de mici, cât de neâncrezãtori în ceilalþi sau cât
de încãpãþânaþi. Totuºi este mai bine sã inventariem adultul. Genil Perrin
a descris în 1924, în cartea „ Les paranoïaques“ de fapt nu paranoia, ci
psihopatul paranoic. Adicã psihopatul paranoic nu este delirantul cronic
sistematizat nehalucinatoriu ci este un anumit caracter.E un fanatic, un
dogmatic, omul cel mai puternic dar ºi cel mai îngustat pe anumite idei,cu
o mare încãpãþânare ºi voinþã pentru idei false de obicei. E o rigiditate, o
luptã împotriva întregii lumi. Ei ºi-au structurat din adolescenþã o listã de
valori din cele mai mari ºi prin aceastã prismã realitatea le apare de o
meschinãrie, de o colecþie de mici burghezi, convingerea lor este cã au
venit într-o lume de þâmpiþi. Ei merg încet, important, vorbesc cu emfazã,
vorbesc rar, apãsat, trebuie sã fie tãcere când vorbesc ei, trebuie sã-ºi spunã
ultimul cuvânt ca sã ºtie ceilalþi ce adevãr aduc ei. ªi cum spunea
Kretschmer – pe paranoic în timp de pace îl expertizãm, iar în rãzboi ne
conduce. E tipul de lider, boss necruþãtor, nemilos, ce trece peste cadavre,
de un egoism feroce, pretinzând cã face bine ºi cã are idealuri generoase. O
sãlbãticie ºi o lipsã de umanism deghizate sub rigorile legii. Omul rãu sus
situat, care poate face rãu multor oameni, chiar popoare. Lista lor e istoricã.
Caracteristica e hiperevaluarea propriei persoane cu subevaluarea celorlalþi,