Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
443
poate suporta adevãrul, povesteºte totul în culori extraordinare, de la
faptele cele mai banale, cum a venit el cu tramvaiul sau maºina. Istericului
îi plac micile generozitãþi, ziua lui este serbatã de toþi, face mici cadouri,
numai ceilalþi sunt reci, meschini, nu fac niciodatã asemenea gesturi.
Reclamã, demonstraþia, unde este scandal sau încurcãtura apare ºi el dacã
e nevoie de un martor, sã fie prins de televiziune. E mitoman, minte fãrã
ruºine, dintre ei se recruteazã marii mincinoºi, pot comite lucruri urâte,
adicã denunþuri false, mãrturii false ºi tot felul de înscenãri care încurcã de
multe ori justiþia, adevãrul. Tipul isteric are sau nu are crize (nu e obligatoriu
sã facã crizele descrise la nevroza istericã, poate fi doar predispus fãrã sã
le facã) în contrast cu paranoiacul nu e mare, ci se dã, se vrea mare, fãrã sã
fie. Paranoiacul poate sã parã ultimul jegos, dar din nevoia de secret (ºi de
fapt sã fie cineva). Isterica nu, trebuie sã fie în faþã, sã cadã toþi pe jos în
jurul ei -“eu o sã cânt Ave Maria!“ -, se bagã în faþã, în primul plan; deci,
teatralitate, demonstrativitate, superficialitate. Vrea sã atragã atenþia, sã
se valorizeze, poate sã se comercializeze. Astea toate induc în eroare.
Bãrbatul crede cã asta e cea mai importantã femeie. E o teatralitate cabotinã,
a strãzii. E exagerarea inteligenþei, a funcþiei, când de fapt nu e aºa. Francezii
vorbesc de puterea de seducþie a unui tip care funciar e dependent, ºi care
în realitate e frigid (asta e marea tragedie); e un tip de star, dar nu are
simþurile maturizate cât un om obiºnuit. Deci simuleazã cã simte, þipã, ºi
când colo ea cautã psihanalistul, pe care îl înnebuneºte. Ce vrea ea de fapt?
Vrea sã se ducã la psihanalizã, nimic altceva. Psihanaliza a descris interiorul
acesta gol al unei pãpuºi, al unei prinþese. Se dã foarte sensibilã, dar e o
sensiblerie, adicã o sensibilitate exageratã, falsã. Se dã emotivã, dar de
fapt e labilã, una-douã plânge ca sã te înduioºeze, sau se plânge la persoana
a treia, regreseazã deci cãtre o modalitate infantilã de giugiulire. Admit
diferenþele uriaºe de vârstã pentru interes. Femeile sunt sexuale,
psihanaliºtii aratã cã de fapt ele au o nepregãtire, sunt fobice, uscate, strâmte
(sunt cele cu utere retroverse, înfundate etc.). Afiºeazã o hiperemotivitate
în public, se pupã pe unde nu trebuie. Fac din intimitate ceva public. Iubesc
la nebunie scandalul, procesul. Isterica este tipul de femeie cu cea mai
mare atractivitate, dar care nu simte ci profitã material, cunoscând toate
subterfugiile femenine, cele mai mari rafinamente de parfum, cosmetice,
toate trucurile pânã la chirurgie esteticã ºi deci cel puþin faþa, mâna, piciorul
sunt ireproºabile, deci ce se vede. ªi þin la corp ca la valoarea maximã,
pentru cã prin el cred cã pot obþine valoarea maximã. Se înþelege cã de la
naturã sunt înclinaþi cãtre anumite profesii – agent de publicitate,
fotomodel, crainicul cu farmece, artist, agent de turism, vânzãtoare în
magazinele de lux, secretare ºi multe alte profesii, desigur cã ele sunt la
protocol, unde bineînþeles cã nu poate sã fie pusã o urâtã dacã ºtie engleza.