Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
441
mie dacã ºtiþi“. Veþi vedea ce greu este sã rãspundeþi unei asemenea întrebãri.
Le plac filosofiile pesimiste de decadenþa, în care se referã la egoismul
lumii, la lipsa de sens a lumii. Aceste douã polaritãþi unite pot forma
ciclotimia, adicã o hipo-PMD, care nu ajunge la spital, n-are de ce, sau
dacã ajunge, o face doar în varianta depresivã, pentru cã cea hipomaniacalã
e cea mai indicatã pentru a supravieþui în situaþii ºi epoci mai grele.
Aceste trãsãturi afective se pot împleti ºi în alte psihopatii. Distimia se
poate amesteca ºi cu astenicul de exemplu, iar hipomaniacalul când se
amestecã cu paranoiacul aduce forþã ºi vitalitate. Hipomaniacalul poate
intra în evoluþia bipolarului II, în timp ce distimicul poate fi echivalat cu
neurastenia depresivã sau cu depresia minorã, nevroticã.
Tipul schizoid (sau închisul în sine patologic – dupã ruºi), e o
hipopsihozã schizoidã (la care americanii adaugã ºi schizotipalul). De mic,
ºi apoi toatã viaþa, fãrã a ajunge schizofren (nu e fatal sã devinã schizofreni,
deºi pot deveni), rãmâne un introvertit (în contrast cu extrovertitul
hipomaniacal), un tip misterios,tãcut, nu ºtii ce gândeºte, dacã gândeºte
sau nu, dacã are gânduri multe sau puþine, de aceea e imprevizibil, nu se
exteriorizeazã („spune ºi tu ceva, ce naiba!“), e un tip rece, nesentimental,
nesociabil, care nu iubeºte manifestãrile sociabilitãþii (ex. nunta), nu se
pupã, nu are putere afectivã, suportã extrem de greu vecinãtatea,
manifestãrile de familie, aniversãrile, festivitãþile. E bun la carte, dar nu
spune poezii la serbare. Are pânã la un punct un posibil farmec, fiindcã
bãnui un oarecare conþinut superior în tãcerea lui. Dar, la un moment dat,
cu tãcerea lui creeazã un echivoc. Dacã la viaþa interioarã adaugã anumite
ciudãþenii, bizarerii, rezultã schizotipalul descris de americani. Schizoizii
au ºi avantaje; sunt profunzi, se concentreazã, dar pe chestiuni necomune
(ex.astronomie, în orice caz cercetãtor, în orice domeniu îl poate duce mai
departe). Nu revendicã, nu bat toba, nu sunt pentru o glorie facilã.
Psihopatia începe când schizoidul nu se mai conforma regulilor grupului
– nu mai suportã rude, petreceri, nunþi, înmormântãri – trebuie sã existe
un minim de sociabilitate. Schizoidul ignorã ce este în jur ºi nu este
preocupat decât de ce este preocuparea lui, este foarte egal ºi pare cã viaþa
trece pe lângã el.
Tipul isteric, în copilãrie, are urmãtoarele trãsãturi; copilul pare mai
copilãros decât vârsta lui, adicã cu anumite trãsãturi de capriciozitate, egoism,
sugestibilitate, sensibilitate la laudã. De mici manifestã crize la orice
obstacol s-ar împotrivi dorinþelor lor. Nestatornici în atitudini ºi pãreri,
instabili, incapabili de o activitate susþinutã ºi sistematicã. De mici par
niºte artiºti în manifestãrile familiale, în stãruinþa cu care atrag atenþia
pentru orice au nou ca jucãrie, îmbrãcãminte, în plãcerea pe care le-o face
admiraþia, recunoaºterea, compasiunea celorlalþi. Reclamã uºor pe ceilalþi