Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

36 Aurel Romila – Psihiatria
gândirii din vis. Aceastã forþã intrã în conflict cu forþa conºtientã a
Ego-ului care are sarcina sã adapteze persoana la realitate ºi astfel se produce
boala mentalã.
Freud ºi-a propus ca prin metoda psihanaliticã sã aducã în conºtiinþa
bolnavului sensul real al bolii sale, adicã faptul cã aceasta constituie o
producþie simbolicã ºi imaginarã, descãrcându-i astfel ºi eliberându-i de o
povarã imaturã ºi întãrindu-i sau chiar refãcându-i personalitatea.
Limitele psihanalizei þin în primul rând de ignorarea substratului material,
neurofiziologic al bolilor mintale. Datele neurofiziologiei
contemporane pun într-o luminã nefavorabilã ºi desuetã ipotezele
psihanalitice. Ceea ce este inacceptabil este caracterul dogmatic pe care îl
continuã urmaºii ortodocºi ai lui Freud, care contrazice cerinþe de reînnoire
a oricãrei teorii conform cu noile descoperiri, fapt care pune sub semnul
întrebãrii pretenþia psihanalizei ca teorie ºtiinþificã. Criticabilã este de
asemenea confuzia domeniului socialului ºi al culturii cu psihopatologia,
care duce la ºtergerea distincþiei, de mare importanþã socialã, între bolnav
ºi normal, ceea ce scade mult din aplicabilitatea practicã a psihanalizei ºi
favorizeazã totodatã o scuzã pentru orice fel de amoralism. Este ºi motivul
pentru care psihanaliza a fost respinsã de curente ca marxismul dar ºi
existenþialismul.
Cu toate aceste scãderi grave, cum ar fi predominanþa explicaþiei
biologico-sexuale în conduita umanã, ca ºi neînþelegerea valorii societãþii
în formarea personalitãþii umane, psihanaliza are totuºi meritul de a fi dat
o sintezã unitarã asupra funcþionãrii psihicului într-un moment istoric când
totul era fragmentat de pozitivismul sec. XIX. Deºi nu a fost acceptatã de
psihologia riguros experimentalã ºi de ºtiinþele naturii în general,
psihanaliza a avut ecouri largi în artã ºi filosofie, domenii în care subiectivul
îºi are încã importanþa sa.
Disidenþa freudianã
Karl Gustav Jung (1875-1961). Din viaþa lui, de reþinut cã are o origine
dublã: tatãl lui a fost preot ºi a vrut sã-l facã ºi pe el preot, iar bunicul a fost
medic în Basel, Jung dorind sã ajungã ca bunicul. A fãcut teologia dar nu a
practicat-o, dupã care a fãcut medicina. Aceastã întâmplare a lui este ºi
una din concluziile operei sale, anume ideea fundamentalã a operei lui
este cã orice om trebuie sã-ºi cunoascã nu numai partea principalã a
persoanei lui ci ºi visurile ºi opþiunile secundare ºi dacã vrea sã nu devinã
bolnav mintal, trebuie sã caute sã-ºi realizeze acest program originar.
În formaþia lui, e de subliniat cã a fost în catedra lui Griesinger de la
Bürgholzli ºi a fost coleg cu E. Bleuler. Au fost influenþaþi amândoi de
Freud. Amândoi au dat lucruri personale ºi deosebite pornind de la Freud.