Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
427
efect pe frecvenþa episoadelor de mâncat bulimic dar nu a fost diferenþã
faþã de obezii fãrã episoade bulimice, sugerând cã medicamentul nu þinteºte
specific comportamentul bulimic. Imipramina ºi naltrexona au dat o
reducere a frecvenþei mâncatului bulimic dar nu diferitã net de placebo ºi
doar imipramina a dat reducerea duratei episodului bulimic. Nici greutatea
nu a fost influenþatã. Aplicarea fluvoxaminei nu a demonstrat un efect
specific pe comportamentul bulimic.
Prognosticul tulburãrilor de alimentaþie
Tulburãrile de alimentaþie sunt condiþii tratabile. Ca ºi în alte tulburãri
psihiatrice, o comorbiditate mai joasã, o duratã mai scurtã a bolii, mai puþinã
psihopatologie familialã ºi, în AN, o greutate minimã mai înaltã sunt
asociate cu pronostic mai bun. Intervenþia precoce ar putea minimiza
morbiditatea asociatã cu tulburãrile de alimentaþie.
Anorexia nervosa are un vârf de debut bimodal fie pe la vârsta de 14 – 15
sau la vârsta de 18 ani. Rareori existã debuturi chiar la vârste mai mici, ex.
cazuri raportate cu debut la 9 ani, ºi prime episoade dezvoltate la femei
postmenopauzã. Evoluþia poate varia de la un episod cu recuperare3
completã, adesea recuperãri parþiale cu recãderi pânã la evoluþii severe
care duc la moarte. Aproximativ jumãtate din pacienþii cu AN au pronostic
slab pe termen lung, rãmânând preocupaþi iraþional de creºterea ponderalã
ºi nereuºind sã atingã o greutate normalã. Pânã la 25% dintre pacienþii cu
ANpot muri ca rezultat al bolii. Complicaþii din cauza înfometãrii se produc
la aproximativ5% din pacienþi pe fiecare decadã de urmãrire. Cei cu istoric
de spitalizãri multiple au prognosticul cel mai prost. Studii (controlate sau
nu) au testat antipsihotice, antidepresive, promotoare de creºtere ponderalã
ºi prokinetice ºi s-a observat cã simptomele de nucleu ale AN sunt refractare
la medicaþia psihotropã disponibilã. Totuºi, pentru prevenirea recãderii,
antidepresivele pot fi folositoare. Esenþiale în momentul de faþã rãmân în
cazul AN realimentarea,psihoterapia ºi terapia de familie.
Prognosticul pe termen lung al BN nu este cunoscut. Vârsta tipicã de
debut pentru BN este la aproximativ 18 – 19 ani iar ratele de mortalitate
sunt estimate ca fiind între 0 – 3 %. Dupã 5 – 10 ani, aproximativ jumãtate
dintre pacienþi vor fi complet recuperaþi, dar 20% vor continua sã
întruneascã criteriile de BN. aproximativ o treime dintre bulimicii
recuperaþi vor recãdea în interval de 4 ani. Pronostic mai rãu se înregistreazã
în cazul celor cu probleme de control al impulsului.
Deoarece BN a fost inclusã în DSM de-abia dupã 1980, datele cu
rezultatele unor tratamente de duratã de-abia încep sã aparã faþã de
numeroase studii despre AN. Odatã ce majoritatea studiilor de urmãrire
au fost realizate pe loturi din unitãþi specializate ºi ar putea sã nu fie