Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

424 Aurel Romila – Psihiatria
rãspunsul clinic. Dintre AD utilizate, ISRS s-au dovedit cele mai sigure.
Medicament de elecþie în conformitate cu aprobarea US Food and Drug
Administration în tratamentul BN este fluoxetina; la doze de 60 mg/zi s-a
demonstrat o reducere cu 67% a binge eating ºi o reducere cu 56% a vomelor,
o ameliorare a atitudinilor ºi comportamentelor asociate, inclusiv la un an
distanþã de tratament.Se pune problema eficacitãþii reale a AD odatã ce
ameliorarea frecvenþei crizelor bulimice e de ordinul a 50%, remisiunea e
la o treime din pacienþi iar media rãmâne cu simptome semnificative.
Pe termen lung, chiar dacã majoritatea aveau ameliorare, apãreau
recãderi la 80% care au necesitat mai multe probe terapeutice ºi cei cu
rezultate bune continuau tratamentul la care eventual era asociatã
psihoterapia.Studiile de urmãrire a tratamentului de menþinere cu control
placebo au arãtat cã recãderea simptomaticã era frecventã chiar dupã câteva
luni de ameliorare semnificativã sub tratament. De aici decurg concluziile
cã în ciuda superioritãþii faþã de placebo, AD e insuficient pentru remisiune,
la cei care rãspund favorabil iniþial, existã o ratã semnificativã de recãdere
în ciuda continuãrii tratamentului iar cei amelioraþi la tratament de
duratãsunt predispuºi la recãdere la întreruperea tratamentului. Modelul
asocierii dintre BN ºi depresie e deficitar. S-a remarcat cã nu existã legãturã
între nivelul pretratament al depresiei din BN ºi rãspunsul la medicamente.
Rãspunsul celor care nu au depresie e la fel cu cel al celor cu comorbiditate
afectivã. Legãtura dintre doza de fluoxetinã ºi rãspunsul clinic e diferit de
cel din depresie. Doar grupul care a primit 60 de mg de fluoxetinã a avut
rãspuns clar superior la placebo.
Chiar dacã eficace, aceste tratamente nu ajutã pe orice pacient. Adesea
e dificil de determinat când vor fi eficiente intervenþiile terapeutice pentru
un anumit individ. 33% dintre pacienþii studiului Fairburn ºi 34% din
studiul Walsh au ieºit din studiu sau nu au prezentat ameliorare. De aceea
atenþia s-a îndreptat spre asocieri de psihoterapie cu medicamente.
Psihoterapie. Cel mai bun abord psihoterapeutic s-a dovedit terapia
cognitiv-comportamentalã (CBT) iar mai nou – terapia interpersonalã sau
cea suportivã expresivã. Terapia interpersonalã pune accent pe problemele
interpersonale frecvente în BN ºi nu ne comportamentele alimentare. Se
pare cã dã un efect mai întârziat faþã de CBT dar semnificativ. Terapia
familialã nu e utilizatã mult deoarece majoritatea pacienþilor cu BN au
vârsta la care nu mai locuiesc cu familia de origine. Combinarea medicaþiei
cu CBT, fiecare cu eficacitate relativã, a dat ameliorãri mai mari decât alte
intervenþii. Datele care susþin eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale
se bazeazã pe aderarea strictã la tratamente ghidate de
manuale, cu multe detalii ºi implementate riguros. Tratamentele cuprind
18 – 20 ºedinþe timp de 5 – 6 luni. Trebuie subliniat cã toate studiile