Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Clasic, analistul sã nu intervinã în aceasta fazã, sã lase bolnavul singur;
cu timpul, cãtre sfârºitul vieþii, Freud a admis ca sã se intervinã mai ales
dacã bolnavul stã pe o situaþie deosebitã ºi interesantã, sã fie rugat sã o
detalieze acum sau în altã ºedinþã.
De ce este greu de suportat? Regresia duce bolnavul în acest stadiu (de
regresie) în situaþia oedipianã cu psihanalistul, de copil faþã de pãrinte,
este o relaþie afectivã de dragoste ºi urã; analistul nu poate fi într-o situaþie
neutrã, aceastã situaþie purtând numele de contratransfer.
Dacã procesul avanseazã ºi se oferã suficient material de interpretare ºi
pacientul acceptã cã i se potriveºte acest gen de interpretare, în ºedinþele
viitoare el simte o uºurare a simptomelor pentru care a venit ºi simte o
maturizare a sa, o reîntoarcere a subiectului cãtre realitatea sa. Când se va
produce acest lucru, se va produce în fond a 3-a fazã:
• separaþia de analist ºi cãpãtarea independenþei faþã de el. Bolnavul
nu avea o independenþã fiind fixat de propriile fantome – de data
asta scapã de ele ºi se poate intra în normal.
Eºecuri: în faza a doua – imposibilitatea de transfer, adicã o rezistenþã de
neînfrânt, în faza a treia – bolnavul face o gravã depresie, pe fondul faptului
cã nu se va mai întâlni cu analistul. Este ca la înþãrcare – se face treptat – dar
sunt ºi psihanalize pe viaþã. Nu te poþi lega la cap cu atâtea cazuri.
Tehnica propriu-zisã este asociaþia liberã ºi tehnica interpretãrii acestor
simboluri. Contribuþia lui Freud la teoria visului: el a numit visul „calea
regalã a cunoaºterii inconºtientului“ ºi a socotit cu mare rigoare ºtiinþificã
ca visul este un fenomen determinat. El i-a descris aparenþa lui – anecdotica
– care este conþinutul manifest ºi un al doilea plan – conþinutul latent, care
trebuie interpretat. Cu toatã arta ºi exemplele lui, nu a fãcut o carte de
visuri – Freud atrãgea atenþia cã acelaºi conþinut manifest în diferite ipostaze
personale poate sã însemne altceva. Freud este pânã la urma un raþionalist,
fiindcã arãtând latura ascunsã a lucrurilor, a omului, o face pentru ca omul
sã devinã stãpân pe sine, deci completeazã în fond adagio-ul socratic, deci
omul nu este uniraþional, nu este un mistic.
În concluzie, psihanaliza a dorit sã fundeze o ºtiinþã asupra psihicului
uman, o psihologie asupra interacþiunii dintre procesele conºtiente ºi cele
inconºtiente. Pornind de la psihopatologie, Freud a formulat legi de
funcþionare a sistemului mental, pe care le-a extrapolat la omul normal
(psihologie) ºi apoi la omul istoric (antropologie psihanaliticã).
În concepþia psihanaliticã, cauza principalã a bolilor psihice o constituie
eliberarea inconºtientului de sub controlul conºtiinþei. Inconºtientul
reprezintã un sistem de forþe afective refulate, care nu se manifestã clinic
decât printr-o distorsiune în simptome psihopatologice dupã modelul
35