Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

420 Aurel Romila – Psihiatria
Tulburãrile de alimentaþie presupun o povarã substanþialã asupra
familiilor pacienþilor. Pãrinþii evitã adesea sã recunoascã boala copilului
lor, cred uneori cã ei au cauzat afecþiunea ºi au nevoie de ajutor în depãºirea
acestui sentiment. Sentimentul de vinovãþie poate fi accentuat de rejectarea
grijii lor de cãtre pacient (care e implicitã sub forma rejectãrii ajutorului lor
sub formã de mâncare). Ei acceptã greu tratamentul copilului, iar conflictul
este accentuat de protestele copilului asupra nocivitãþii tratamentului.
Pãrinþii se pot supãra pe eforturile copilului lor de a arde caloriile sau
vomã, etc. ºi pot socoti drept manipulãri ºi nu disperare aceste atitudini ºi
comportamente. Orice tratament cuprinzãtor trebuie sã includã evaluarea
poverii afecþiunii asupra familiei, susþinerea ºi educarea familiei ca parte a
tratamentului global.
Scopurile generale ale tratamentului sunt refacerea ponderalã, tratarea
complicaþiilor somatice, întãrirea motivaþiilor pacientului pentru a coopera
în restabilirea unor comportamente alimentare normale ºi la
tratament,educaþie privind nutriþia raþionalã ºi modele de alimentaþie,
corectarea gândurilor, atitudinilor ºi comportamentelor legate de tulburarea
de alimentaþie, tratamentul tulburãrilor psihiatrice asociate, consilierea sau
terapie pentru familie dacã e necesarã, prevenirea recãderilor.
Tratamentul AN
În cei mai mult de o sutã de ani de când a fost descrisã, s-au sugerat o
varietate impresionantã de tratamente comportamentale ºi biologice, de
la psihanalizã la lobotomie, ºi a inclus majoritatea psihotropelor (primul
medicament utilizat în tratarea anorecticelor a fost clorpromazina).
Tratamentul trebuie sã þinã seama de cronicitatea evoluþiei la mulþi dintre
pacienþi. Teoretic, tratamentul s-ar adresa prevenirii tulburãrii la indivizii
cu risc înalt, tratamentul acut de refacere a greutãþii corporale, tratamentul
de consolidare a efectelor ºi prevenirea recãderii ºi tratamentul de menþinere
pe termen lung. Majoritatea studiilor se concentreazã pe tratamente în faza
acutã de refacere ponderalã. O dificultate a tratamentului este datã ºi de
faptul cã pacienþii se opun tratamentelor sau nu sunt interesaþi de ele.
Psihotropele nu trebuie utilizate ca tratament unic sau predominant.
Realimentarea. Realimentarea trebuie fãcutã cu grijã pentru a evita
complicaþiile ºi evoluþia spre bulimie. Scopul este de a obþine o creºtere
ponderalã de aproximativ 1 kg pe sãptãmânã pânã la atingerea unei greutãþi
corporale în limitele a 15% faþã de greutatea idealã. Se începe cu 30-40 kcal
pe kg pe zi (adicã aproximativ 1000 – 1600 kcal/ zi) ºi se creºte progresiv.
În faza de menþinere ºi pentru faza de creºtere a copiilor ºi adolescenþilor,
aportul sã fie în jurul a 40 – 60 kcal/kg pe zi. Suplimentele de zinc (100 mg/zi)
ar dubla rata creºterii BMI la pacienþii cu AN.[12] Pacienþii trebuie sã