Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
419
corporalã distorsionatã, o greutate sub medie, sau se deceleazã utilizarea
unor mijloace de control al greutãþii. Tratamentul vizeazã modificarea
comportamentalã ºi aportul caloric adecvat.
Evaluarea iniþialã a pacientului este esenþialã în alegerea cadrului în
care se va desfãºura tratamentul, de la spital sau servicii specializate la
tratament ambulatoriu. Tratamentele presupun un tratament medical general,
un tratament psihiatric care include psihotrope ºi psihoterapie
familialã, individualã sau de grup, sfãtuire nutriþionalã. Factori
determinanþi ai alegerii sunt starea metabolicã ºi cardiacã ºi greutatea. În
general, pacienþii cu greutate sub 85% din cea estimatã la normali au
dificultãþi în recâºtigarea greutãþii în absenþa unui plan bine structurat.
Datele privind deficitele de materie cenuºie care persistã dupã realimentare
sunt un argument în plus pentru intervenþii eficiente cât mai precoce. De
aceea spitalizarea sã se facã înainte de decompensarea medicalã. Alte motive
de spitalizare sunt apariþia unor afecþiuni intercurente sau o
comorbiditate psihiatricã ce ar necesita tratament în spital (ex. suicidalitate,
etc.). (trtm guidelines). Existã date care sugereazã cã pacienþii trataþi în
unitãþi specializate în tulburãri de alimentaþie au prognostice mai bune
decât cei trataþi în unitãþi cu profil general care nu au calificarea ºi experienþa
tratãrii acestui tip de pacienþi. În practicã, eºecul unui tratament în
ambulatoriu conduce la decizia de spitalizare. Tratamentul în ambulatoriu
dã cele mai bune rezultate cu pacienþi cu nivel înalt al motivaþiei de
complianþã la tratament, familii cooperante, duratã scurtã a simptomelor
ºi sub 20% pierdere ponderalã. Tratamentul psihiatric se instituie la toþi
pacienþii cu tulburãri de alimentaþie în combinaþie cu alte modalitãþi
specifice de tratament. E necesarã stabilirea ºi menþinerea unei alianþe
terapeutice. Tulburãrile de alimentaþie sunt afecþiuni de duratã ce se pot
manifesta în mod diferit de-a lungul evoluþiei ceea ce presupune din partea
psihiatrului o adaptare ºi o modificare a strategiilor terapeutice în timp.
Trebuie ºtiut cã intervenþiile recomandate celor cu AN creeazã anxietate
deosebitã la aceºtia. A încuraja creºterea ponderalã este de fapt a cere lucrul
de care ei se tem cel mai mult. Se acordã atenþie rezistenþelor, se încearcã
ameliorarea factorilor care agraveazã sau menþin tulburarea. O problemã
este ºi contratransferul, deoarece aceste tulburãri sunt greu de ameliorat
prin intervenþii pe termen scurtºi poate apare senzaþia cã nu s-a fãcut
suficient, pot fi demoralizaþi, cu o dorinþã de a schimba pacientul. Altã
sarcinã importantã a psihiatrului este coordonarea celor care asigurã
îngrijirea pacienþilor cu tulburãri de alimentaþie (consilieri nutriþioniºti,
terapeuþi de familie, cognitiviºti, medici sau stomatologi). În unitãþi unde
personalul nu are antrenamentul sau experienþa necesarã de a lucra cu
astfel de pacienþi, e necesarã educarea ºi supervizarea personalului deoarece
e esenþialã pentru succesul tratamentului.