Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

414 Aurel Romila – Psihiatria
puþinã motivaþie pentru tratament deoarece tulburarea are o funcþie
pozitivã importantã în viaþa lor fiind o cale de a scãpa de problemele
interpersonale incomode sau de alte aspecte ale dezvoltãrii.
Existã unele similaritãþi între simptomele tulburãrii obsesiv-compulsive
ºi anorexia. Focalizarea atenþiei pe greutate ºi arii corporale defectuale
pot fi socotite ca obsesiveiar preocuparea cu aspect de ritual al obiceiurilor
alimentare e analoagã simptomelor compulsive. Obsesiile legate de
alimente ºi greutatea sunt egosintone. Pot prezenta gândire dihotomicã
(tot – sau – nimic). Existã studii de familii care leagã tulburãrile de
alimentaþie de TOC. Bellodi º.a. au gãsit un risc crescut de TOC la rudele
pacienþilor cu tulburãri de alimentaþie faþã de martori. Pacienþii cu tulburãri
de alimentaþie au o incidenþã mai mare de TOC. [2] 3]
Între problemele cognitive observate la pacienþii cu TOC se numãrã
probleme vizuospaþiale, afectarea strategiilor de organizare, distractibilitate
prin stimuli irelevanþi, afectarea capacitãþii de set-shifting, dificultãþi de
concentrare a atenþiei. Alte studii au arãtat deficite cognitive în tulburãrile
de alimentaþie. Lauer º.a. au demonstrat afectarea atenþiei ºi a rezolvãrii
de probleme fãrã afectarea proceselor de memorie. Funcþionarea cognitivã
tinde sã se refacã la ameliorarea clinicã.
Un studiu care a utilizat testul figurii complexe Rey-Osterrieth a arãtat
cã pacienþii cu anorexie prezentau deficite ale evocãrii imediate ºi la
distanþã, dificultãþi în strategiile organizaþionale care mediazã deficitele
prezentate, deci o serie de similaritãþi cu TOC. Aceasta ar putea fi rezultatul
unei disfuncþii orbitofrontale – striatale.
Atât anorexia cât ºi bulimia nervosa au mai multe trãsãturi în comun.
Au un patern de moºtenire puternic, apar adesea la acelaºi individ sau în
aceleaºi familii, au un cluster comun de trãsãturi psihologice – afect negativ,
inhibiþie comportamentalã, tendinþe la perfecþionism cât ºi o preocupare
obsesivã cu simetria. Kaye sugereazã cã aceste trãsãturi ar putea fi legate
de o funcþie serotoninergicã crescutã.
Descrierile clinice ale tulburãrilor de alimentaþie pun accentul pe fricã
(ex. frica de creºtere ponderalã, fobie de greutate, de îngrãºare) ºi nu e
explorat dezgustul, stare emoþionalã legatã îndeaproape de alimente ºi
prezentãfrecvent.
Diagnostic diferenþial. Scãderea ponderalã, comportamente alimentare
bizare ºi vomatul se întâlnesc în mai multe tulburãri psihiatrice. În depresie
existã scãdere ponderalã, o diminuare a apetitului, nu existã preocupãrile
legate de conþinutul caloric al alimentelor, planificare ºi ritualurile
anorecticelor sau frica de a deveni gras ºi distorsiunea imaginii corporale.
În tulburare de somatizare scãderea ponderalã nu este la fel de severã ca