Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

34 Aurel Romila – Psihiatria
Criteriile dupã Freud de a intra în psihanalizã ar fi urmãtoarele:
• capacitate de gândire logicã fiindcã schizofrenii, marginalii
intelectuali nu pot intra în aceastã terapie
• un minim de Ego care are conºtiinþa bolii (insight), îºi dã seama de
un defect al lui
• persoanã care sã accepte pentru un timp o agravare a nefericirii
fiindcã cura psihanaliticã presupune un moment sau o perioada de
agravare
• vârsta de 20-30 de ani – a spus sã fie o elasticitate mintalã, dacã este
un suficient care crede cã le ºtie pe toate nu are ce cãuta
• pacientul sã dea dovadã de un scepticism onest, sã nu se aºtepte la
prea mult de la psihanalizã dar sã nu o denigreze; nu este nici ceva
mistic, nu este un fenomen Lourdes – dar nu este escrocherie fiindcã
în aceastã situaþie se contraindicã psihanaliza.
Psihanaliza se pune când este vorba de o boala profund fixatã în caracter.
Noi când vedem cã persistã o cenestopatie, o cefalee, cu pensionare de 15
ani spunem – este o dezvoltare. La Freud este invers, dezvoltarea nu
succede ci precede; este o dezvoltare patologicã a caracterului infantil ºi
ceea ce succede adicã aparenta neurastenie, stând pe un asemenea fond,
atinge noþiunea de borderline – de graniþã între nevrozã ºi psihozã.
Caracteristica graniþei este rezistenþa la tratament – deci nu pericolul unei
decompensãri psihotice, ci mai degrabã imposibilitatea de a zdruncina acest
pivot caracteristic.
Terapeutica
Are douã pãrþi: situaþia ºi procesul analitic.
Situaþia este reprezentatã de condiþiile preliminare ºi organizatorice –
punctualitatea, canapeaua, încrederea.
Procesul însa psihanalitic, conþinutul care se face în psihanalizã, strãbate
trei perioade:
• prima – în care se consolideazã situaþia psihanaliticã ºi se cautã
stabilirea unei alianþe între bolnav ºi terapeut – I / I. Nu se începe cu
canapeaua, fiindcã l-ar ºoca. Se începe cu încercarea de aliere a lui în
aceastã treaba, care dureazã variabil. Sã nu þinã prea mult.
• apariþia ºi analiza unei nevroze de transfer; vine un bolnav nevrotic la
tratament iar noi în a doua perioadã îi creem nevroza de transfer. Este
ceva specific psihanalizei, este o regresiune a bolnavului suficient de
mare care sã-i permitã depãºirea unei cenzuri proprii ºi care prin asociaþii
libere, povestirea a orice îi trece prin cap, sã-i ofere psihanalistului un
material suficient de bogat pentru studiul inconºtientului bolnavului.