Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
407
se produce la distanþã de revenirea la greutatea normalã. La nivelul
nucleului paraventricular hipotalamic, existã interacþiuni complexe între
neurotransmiþãtori pentru reglarea comportamentului alimentar.
Noradrenalina are un efect stimulator al apetitului, serotonina creºte
saþietatea, scade ingestia de alimente ºi moduleazã comportamentele
obsesiv– compulsive, agresive ºi impulsive. Activarea în exces sau
diminuarea activitãþii poate produce deficite ale alimentãrii. Hormonii
ºi medicamentele pot interfera cu transmisia dopaminergicã ºi pot produce
dezinhibiþia alimentaþiei. Studiile actuale prezintã disfuncþii ale
tuturor celor trei neurotransmiþãtori în AN.Serotoninei i s-a acordat mai
multã atenþie deoarece are o influenþã mai mare asupra comportamentelor
care sunt tulburate în AN. Pacienþi cu NA cu refacere ponderalã de mai
mult timp au prezentat niveluri crescute de 5-HIAA în LCR faþã de control,
ceea ce e concordant cu ipoteza cã trãsãturile obsesionale ale
anorecticelor sunt asociate cu o hiperfuncþie a sistemului serotoninergic.
CRF (corticotrophin-releasing factor) este un inhibitor potent al
alimentãrii. Pacienþii emaciaþi cu AN au concentraþii crescute de CRF în
LCR, care revin la normal la refacerea ponderalã, ceea ce ar însemna cã
nivelul crescut al CRF poate fi unul dintre mecanismele fiziologice care
menþin anorexia ºi comportamentul alimentar anormal. NeuropeptidulY,
care stimuleazã comportamentul alimentar, e crescut în LCR la pacienþi
cu AN subponderali ºi cei cu greutate recent refãcutã dar revine la normal
la cei care menþin greutatea normalã mult timp. O reducere a ingestiei
alimentare poate produce o creºtere homeostazicã a secreþiei
neuropeptidului care ar servi stimulãrii alimentãrii dar acest mecanism
pare ineficient la anorectici. Scãderea secreþiei de GnRH (gonadotrophinreleasing
hormone) este cauza amenoreei din AN, secreþie influenþatã
semnificativ de nA ºi serotoninã, care participã la reglarea alimentaþiei ºi
influenþeazã dispoziþia.Modificãrile induse de înfometare cum ar fi
turnoverul redus al nA, hiperactivitatea axei hipotalamo-hipofizo – SR,
rãspuns diminuat TSH la stimularea cu TRH, nivel plasmatic redus de
T3 ºi nivelul bazal crescut de hormon de creºtere revin la nivelurile
normale dupã reabilitarea nutriþionalã.
Având în vedere rolul serotoninei în producerea saþietãþii ºi în reglarea
comportamentelor impulsive, se presupune o disfuncþie a acestui
neurotransmiþãtor în BN. Bulimicii normoponderali au rãspuns scãzut PRL
la testul de provocare cu fenfluraminã ºi mCPP (methchlorophenylpiperazine)
faþã de subiecþii de control. Frecvenþa mai mare a mâncatului
bulimic este corelatã semnificativ cu niveluri mai scãzute ale 5 HIAA din
LCR faþã de control, ceea ce pledeazã pentru deficitul de serotoninã în
SNC la bulimici.