Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

402 Aurel Romila – Psihiatria
mai mare. Evitarea anxietãþii de rebound dintre doze în cazul
alprazolamului se realizeazã prin administrarea fracþionatã, de 3– 4 ori pe
zi, a medicamentului. O altã grijã trebuie avut pentru efectul sedativ –
hipnotic, mai ales la conducãtorii auto (sedare diurnã, scãderea reflexelor).
Utilizarea ISRS în tulburãrile de anxietate presupune o dozã de start la
½ a dozei de start din depresii, cu titrarea lentã pânã la nivelul dozelor
antidepresive. Se poate remarca o agravare iniþialã a anxietãþii. Rãspunsul
de obicei apare cam dupã 6 sãptãmâni, iar dozele uneori sunt mai mari
chiar decât cele necesare în tratamentele antidepresive.
Necesitã pe lângã medicaþie ºi psihoterapie individualã care poate
acþiona sinergic pe circuitele implicate în mecanismele anxietãþii. În
concluzie, tratamentul nevrozei anxioase cere combinarea anxioliticelor,
antidepresivelor ºi hipnoticelor dupã specificul simptomatic al fiecãrui caz
ºi dupã evoluþia cazului. În tratamentele cronice, când se ajunge la
obiºnuinþã, sunt necesare retragerea temporarã ºi treptatã a anxioliticului.
Nevroticului trebuie sã i se prezinte un program terapeutic, adicã sã
plece cu o schemã pe care sã o respecte cu sfinþenie.
V. Tulburãri ale conduitelor alimentare
Tulburãrile conduitei alimentare din punct de vedere semiologic se pot
clasifica în douã categorii principale, dupã cum perturbarea se face „prin
lipsã“ sau „prin exces“. Diminuarea se poate pune în legãturã cu o pierdere
a apetitului (anorexie) sau o restricþie voluntarã (sitiofobie); în al doilea
caz, creºterea aportului (hiperfagie) se face cu ocazia mesei sau între mese,
regulat sau paroxistic, în legãturã sau nu cu o senzaþie de foame. Modificãrile
ponderale însoþesc adesea, dar nu întotdeauna, tulburãrile alimentare.
Pe lângã perturbãrile cantitative, existã perturbãri calitative care privesc
senzaþia de sete ºi ingestia de bãuturi (potomania, dipsomania), presupun
o dependenþã patologicã faþã de alcool/alte toxice fãrã valoare alimentarã
sau pofta de substanþe nonnutritive (pica).
Tulburãrile de alimentaþie ca entitãþi nosologice sunt definite printr-o
preocupare excesivã cu greutatea sau aspectul corporal însoþite de ingestie
alimentarã inadecvatã, neregulatã sau haoticã. Tulburarea în sine sau
trãsãturile de nucleu asociate duc la o afectare semnificativã clinic a sãnãtãþii
somatice sau a funcþionãrii psihosociale. A patra ediþie a DSM include trei
tulburãri de alimentaþie – anorexia nervosa (AN), bulimia nervosa (BN) ºi
tulburarea de alimentaþie nespecificatã (EDNOS) – echivalentul
tulburãrilor de alimentaþie atipice. O variantã a EDNOS – binge eating
(BED) – a fost inclusã ca diagnostic în studiu. Chiar dacã anorexia nervosa
ºi bulimia nervosa sunt exemplele clasice, totuºi cea mai frecventã formã