Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
399
nu e obligatoriu sã facã crize. În situaþii de conflict însã, omul îºi pierde
controlul emoþional ºi trânteºte o crizã de nervi care poartã o pecete în
general personalã ºi se repetã cam în acelaºi fel. Formele sunt cu manifestare
psihicã ºi cu manifestare corporalã (neurologicã, visceralã). Manifestãrile
sunt foarte derutante. Crizele pot imita orice boalã.
Tulburãrile isterice, dupã DSM IV TR, se împart în somatoforme ºi
disociative. Cele somatoforme sunt acuze somatice inexplicabile organic,
care dureazã de maxim 6 luni. Dacã sunt vechi, adicã încep înainte de
30 de ani, se mai numesc ºi sindromul Briquet ºi se exprimã printr-o
combinaþie polisimptomaticã de durere ºi tulburãri gastrointestinale,
sexuale ºi pseudoneurologice.
3. Tulburarea conversivã
Tablourile conversive afecteazã motilitatea voluntarã ºi tablourile senzitive,
sugerând o tulburare neurologicã, dupã un conflict psihologic. Mecanismul
conversiei permite conflictelor sã fie reprezentate ca simptome somatice, ce
implicã pãrþi ale corpului inervate de nervi senzitivi ºi motori. Aceasta duce
la micºorarea sau dispariþia anxietãþii. Simptomul simbolizeazã de obicei
conflictul sau impulsul inacceptabil ºi este legat temporar de un stresor
psihosocial. Beneficiul primar este dat prin faptul cã simptomul este legat de
prevenirea sau inhibarea punerii în aplicare a impulsului sau de constituirea
unui compromis al conflictului intern. Alãturi de simptomul conversiv, se
pot constatã alte trãsãturi ºi simptome caracteristice. Existã probleme sexuale,
ce pot cuprinde frigiditatea, dispareunia. Pacienþii cu simptome conversive
rareori pot spune cã au o adaptare sexualã satisfãcãtoare, normalã.
Simptomele conversive ºi deficitul pe care îl produc sunt tratate cu o atitudine
ce pare mai curând indiferentã (la bèlle indifferènce). Tendinþa de a folosi
mecanismele disociative este cel mai adesea remarcatã în comportamentul
seducãtor, fãrã conºtientizarea implicaþiilor acestui fel de a fi. Se observã
sugestibilitatea ºi o tendinþã la atragerea atenþiei, nu doar prin prezenþã
simptomului conversiv. Beneficiul secundar se referã la avantajele pe care le
obþine pacientul prin rolul de bolnav. Avantajele pot include atenþia din partea
anturajului, eliberarea de unele sarcini sau îndatoriri sau uneori de
recompensã. Beneficiul secundar nu face parte din cauzele bolii, apãrând
dupã instalarea ei, ºi poate constitui un motiv pentru a rãmâne bolnav. Poate
duce uneori la o utilizare mai mult sau mai puþin conºtientã a simptomelor
într-o modalitate ce sugereazã simularea.
4. Tulburarea algicã
Se izoleazã când simptomul se limiteazã strict la durere, altfel se include
în tulburãrile somatoforme sau somatizare.