Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

398 Aurel Romila – Psihiatria
de panicã. Acestea se pot însoþi de agorafobie, adicã de fobia traversãrii
spaþiilor largi ca ºi de claustrofobie (adicã anxietatea în spaþii mici –
singurãtate, lift).Agorafobia poate sã existe ºi fãrã panicã, ca un disconfort
la traversare.
Tulburarea de stres acutã. Este o stare emoþionalã care urmeazã unei
informaþii negative, neplãcute, unei supãrãri, unei nerealizãri, unui conflict
de circulaþie, unui proces ºi care se rezolvã în scurt timp. Dacã trauma
e puternicã ºi dureazã (cum e cazul rãzboiului) subiecþii participanþi pot
face dupã o tulburare de stres posttraumaticã durabilã, polimorfã ºi nu
rareori invalidantã. Subiecþii nu se mai pot adapta la realitatea
înconjurãtoare deºi sunt ajutaþi material sã o facã, nu îºi mai gãsesc rostul
vieþii pe care l-au avut anterior. survine dupã un ºoc, care dã aceeaºi stare
la reamintirea accidentului, în anumite vise, care dã o indiferenþã la
activitãþile obiºnuite, dismnezia traumei, pesimism, insomnie, iritabilitate,
dificultãþi de concentrare. Tulburarea apare imediat dupã evenimentul traumatic
sau este întârziatã (dupã 6 luni sau mai mult). Simptomele nu au
fost prezente înainte de traumã. Dacã pacientul este expus la situaþii care
seamãnã cu sau simbolizeazã trauma iniþialã, simptomele se agraveazã.
Este o entitate la modã în psihiatria americanã, în care sunt incluse ºi
alte psihogenii.
III. Tulburãri somatoforme
1. Tulburarea de somatizare
Este o durere cronicã, într-o parte a corpului, pe care subiectul o are de
mulþi ani, chiar înainte de 30 de ani ºi care a fost tratatã cu variate
medicamente ºi diferite specialitãþi medicale, fãrã rezultat. Se poate
confunda cu tulburarea cenestopatã cronicã.
2. Tulburarea somatoformã
În care diverse cenestopatii au un trecut recent.
Nevroza istericã e legatã în primul rând de numele lui Charcot. Clasic e
vorba de o serie de crize nervoase polimorfe, care exprimã o pierdere a
controlului emoþional în condiþii de stres obiºnuit, dar stresul nu e obiºnuit
pentru toþi, ºi atunci se produce o încãrcare, o aºteptare, apoi o descãrcare
emoþionalã care poate duce pânã la leºin, întreruperea stãrii de conºtienþã,
modificarea performanþelor. Manifestarea actualã nu e cea clasicã, ci crizele
de nervi la contrarietãþi, la frustrãri (acasã, serviciu, la miting etc.). Nici o
nevrozã nu a fost atât de studiatã ºi încã nu e înþeleasã. S-a vorbit de o
personalitate istericã, care e demonstrativã, teatralã, vanitoasã, care-ºi simte
gloria numai în dominarea ºi admiraþia celorlalþi. Aceastã personalitate