Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
395
Obiectul fobic este de obicei inofensiv. Dacã este ceva potenþial periculos,
frica este disproporþionatã faþã de pericol. Cu toate cã obiectul fobic
simbolizeazã de obicei conflictul subiacent sau ceva legat de el, nu
întotdeauna se poate afla conflictul prin cunoaºterea obiectului, cãci sensul
simbolurilor poate fi influenþat de experienþele personale, asocieri
emoþionale, influenþe culturale. Doi pacienþi cu obiect fobic identic pot avea
douã conflicte total diferite.
Fobiile clinice variazã ca grad de disconfort ºi de tulburare a activitãþii,
putând în anumite situaþii sã interfere cu ocupaþia ºi modul de viaþã.
Agorafobia este neplãcerea de a strãbate spaþii deschise, de a traversa
pieþe, de a sta pe balcoane, frica de aglomeraþii în metrou, etc.
Nevroza de panicã – poate surveni un moment de panicã, de angoasã, de
fricã de moarte, cu manifestãri vegetative ascuþite care te pot face sã crezi
cã ai fãcut ceva obiectiv (de ex. o tahicardie paroxisticã supraventricularã,
infarct, care pot fi de fapt efectele panicii), ºi atunci la stres devii îngrozit,
te agiþi ca sã nu mori. Se produce uneori în timpul nopþii, când te trezeºte
ºi dã impresia cã eºti dupã un coºmar, dar ºi ziua, sau se poate întâmpla în
condiþii fobogene (tunel, lift sau alte locuri sau situaþii când nu ar putea fi
ajutat). Asta aratã importanþa, legãtura sufleteascã de groaza de moarte.
Atacul de panicã se concretizeazã printr-o stare de rãu, cu manifestãri
vegetative puternice, palpitaþii, transpiraþii, fricã de moarte. Dureazã câteva
minute ºi lasã frica de a nu se mai repeta. Supoziþiile de infarct se exclud
prin examen clinic ºi ECG.
Nevroza obsesiv-compulsivã (NOC) dã chinurile unor obsesii de care nu
poþi scãpa decât prin anumite compulsii ºi ritualuri.
NOC reprezintã o cale prin care anxietatea difuzã este transformatã în
alt simptom. O idee obsesivã este un gând recurent, nedorit ºi care nu
poate fi exclus voluntar din conºtiinþã. O compulsie este un impuls recurent
irezistibil de a acþiona într-un anume fel. Este ideea obsesivã în acþiune.
Ideea obsesivã poate fi un gând unic, un vers de poezie, pe care pacientul
nu se poate opri sã-l spunã, o înjurãturã care vine în minte permanent
oricând sau în situaþii în care ar fi total inadecvatã, de exemplu într-o
bisericã sau la o întrunire). Alt tip e reprezentat de imaginaþia obsesivã, în
care existã gânduri stereotipe ºi repetitive, ce nu duc la nici o concluzie, pe
o temã ce poate fi o persoanã, o problemã personalã sau chiar un subiect
fobic. O variantã a acestuia este constituitã de îndoialã sau nehotãrârea,
ezitarea obsesionalã, în care subiectul se gândeºte la o decizie sau alegere,
fãrã a fi capabil sã ajungã la o concluzie. Aceasta poate privi ceva important,
de exemplu schimbarea locului de muncã sau ceva minor, de exemplu
alegerea unei cravate.