Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

32 Aurel Romila – Psihiatria
o regresiune a psihicului la un nivel primitiv, asocial, narcisic, când
individul sacrificã Eu-l ºi adoptã puncte de vedere ale Id-ului.
Studiind cartea scrisã de un bolnav de paranoia (cazul Schreber), Freud
explicã delirul de persecuþie printr-un puseu de libido homosexual, care
intrã în conflict cu Ego, din care rezultã delirul de persecuþie. La paranoia,
dupã Freud, se produce o regresiune în stadiul pregenital – stadiile infantile
fiind toate pregenitale ºi la nivelul unei furii narcisice.
De la aceasta afirmaþie Freud dezvolta ideea de narcisism. De la mitul
lui Narcis – iubirea exclusivã de sine, el se cautã în toate suprafeþele
lucitoare, ale apelor ºi, plecând de la acest mit, Freud considerã ca psihoza
este o alunecare în narcisism – este o pierdere foarte profundã a
sentimentului de ataºare la obiect.
Încã din stadiul dezvoltãrii iniþiale pregenitale este o ataºare la obiect –
sânul mamei, dacã se pierde asta – toatã energia libidinalã se fixeazã pe
sine însuºi, se produce acest narcisism; este vorba de fenomenul de fixare
pe ceva care se cheamã catexis.
Mecanisme de apãrare
Partea cea mai importantã pentru noi este lupta dusã de Ego pentru
menþinerea normalitãþii. Normalitatea e o luptã interioarã de refulare în
inconºtient a ceea ce depãºeºte principiul realitãþii. Lupta aceasta se numeºte
apãrare, mai exact apãrãri. Avem mai multe feluri de apãrãri, de propriul
nostru pericol (noi fabricãm nevoia de plãcere „am vãzut ºi am înnebunit“).
Faptul acesta n-a fost exact observat de Freud ci mai bine de Anna Freud,
fiica lui, care în 1936 a descris mecanismele de apãrare ale Eu-lui.
Normalul e totuºi un om asediat, vai de capul lui. Existã apãrãri reuºite,
dar ºi nereuºite sau patologice, descrise de Jones ulterior (a fost un freudist
ortodox). Psihanaliza ajutã la descifrarea diferenþei dintre normal ºi
patologic. Diferenþa e cã în boala mintalã mecanismele de apãrare sunt
depãºite. Boala mintalã e un rãzboi continuu, iar simptomele ce apar sunt
de fapt compromisuri ale acestei lupte dintre propriul Eu, inconºtient ºi
Superego. În mecanismul psihopatologic, în refacere ºi psihoterapie ne
bazãm tocmai pe întãrirea acestor apãrãri, în scopul unei maturizãri, ceea
ce Freud numea vindecare. Lista apãrãrilor: ambivalenþa, ambivalenþa
oscilaþionalã, evitarea, conversia, denial (negarea), derealizarea, deplasarea,
exagerarea, fixarea, introjecþia, izolarea, negarea, proiecþia, formaþiile reactive,
refularea (represiunea), rãsturnarea în opus, întoarcerea asupra
subiectului (asupra propriului sine), undoing (a face invers sau a nu face),
condensarea, investirea, identificarea. Acest curent electric, energie, produs
de inconºtient prin principiul economic, trebuie bine repartizat astfel încât
topica sã fie totdeauna cu energia deasupra.