Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

390 Aurel Romila – Psihiatria
Neurastenia a fost descrisã mai ales în concepþia neurologicã ca o boalã
a suprasolicitãrii. Deci neurastenia s-ar datora muncii prea multe ºi uzurii
noastre. Legat de aceastã idee se poate vedea la fiecare caz în parte
suprasolicitarea lui, tipul de muncã, turele, norma prea mare, fizicul prea
mic (debilul fizic), apoi transportul cu toate problemele sale (naveta),
suprasolicitarea de acasã, gospodãria, copiii, cozile. Deci este ca un inventar
al existenþei din care rezultã cã aceastã cauzãeste chiar existenþa noastrã
grea, mizerabilã. Dar de ce în aceleaºi condiþii unii se îmbolnãvesc iar alþii
nu, ba chiar prosperã? Tocmai de aceea ideea suprasolicitãrii nu este exactã,
mai sunt ºi alte cauze. Se adaugã ºi alþi factori, pânã nu de mult
desconsideraþi ºi anume climatul de muncã, climatul de respect, satisfacþia
muncii, sentimentul de muncã ordonatã sau dezordonatã, tensiunea
muncii, adicã valul, atacul „ pânã mâine“, toate condiþionãrile acestea
brutale ºi care de fapt nu þin de tine. Apoi potriveala muncii, adicã un
absolvent de liceu care trebuie sã aibã un serviciu nu se va simþi bine dacã
va fi pus la mãturã ºi nu trebuie sã credem cã el este un încrezut dacã el se
revolta ci un ºocat. Un conducãtor se poate neurasteniza dacã de mai sus îi
vin sarcini mari iar dedesubt este dezordine, adicã ºtie cã oamenii nu-l
ascultã ºi nu poate executa planul. S-a mai numit boala managerialã. Deci
anumite profesii sunt supuse unei presiuni de sus ºi de jos care pot duce la
neurastenizare în anumite condiþii. Urmeazã apoi boala omului condus,
adicã a subordonatului, mai ales dacã este condus de un om care nu are
pregãtirea necesarã, care nu-i dã sarcini clare, care nu-l lãmureºte ce are de
fãcut ºi care se înfurie dacã nu s-au executat sarcinile lui încurcatre. Se mai
pot adãuga ºi anumite obiceiuri proaste, ca lungimea ºedinþelor fãrã obiect,
cu toatã lumea care fumeazã acolo ºi se pleacã dupã 4-5 ore cu amãrãciunea
extraordinarã fiindcã nu se ºtie de ce s-a pierdut atâta timp acolo. O altã
cauzã de neurastenie este schimbarea modului fundamental de viaþã, adicã
a trebuit sã trecem de la cãsuþa patriarhalã, cu grãdinã, cu cãldurã de lemne,
la bloc, care presupune un alt mod de convieþuire ºi civilizaþie. Ori
eterogenitatea scãrilor de la blocuri ºi disperarea cã nu ai cu cine vorbi ºi
sã te înþelegi, încercarea ta omeneascã de a stabili o relaþie are ca efect exact
persecuþia, îl stârneºti pe celãlalt, deci acest efect al prostiei poate sã creeze
o condiþie de neurastenizare. Alt factor ar fi eºecul. Toate schemele noastre
sunt prevãzute cu un risc de eºec, în toate posturile este o concurenþã.
Toate avansãrile sunt o concurenþã ºi deci printre puþinii victorioºi sunt o
categorie de oameni care trebuie sã rateze, sã se dea la o parte. Sunt zeci de
mii de tineri care trebuie sã dea la facultate, deci existã eºecul profesional.
Urmeazã apoi eºecul cãsãtoriei, cãci cãsãtoria a fost dintotdeauna supusã
acestui fenomen. Se mai poate adãuga un factor ce þine de epoca în care
trãim, cu o bogãþie de evenimente negative; tot ce citim, tot ce aflãm în
fiecare zi, trãim la o tensiune ºi o vitezã ca o accelerare crescânda a vieþii.