Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

388 Aurel Romila – Psihiatria
cã nu vor dormi suficient noaptea, cu consecinþe pânã la toxicomanie
(dependenþã medicamentoasã). Cefaleea – de la ore, de la momente de
efort – ajunge sã aparã încã de dimineaþã, de la odihnã. Descrierea ei este
diferitã de la persoanã la persoanã, dupã gradul ei de culturã. În orice
caz nu este o durere, ci mai curând o senzaþie de cap neclar, de „cap
tulbure“, pe care bolnavul a tratat-o pânã sã vinã la medic cu
antinevralgice, piramidoane. Nu înseamnã nici boalã, nici nimic, toatã
lumea s-a obiºnuit cu ea. Se poate spune fãrã exagerare cã este suferinþa
cea mai frecventã din medicinã. Alt simptom este ameþeala. Ameþeala
sperie cu mult mai mult decât cefaleea, cãci dã nesiguranþã în mers ºi
bolnavului îi este fricã sã mai traverseze strada, sã urce în tramvai; ea se
însoþeºte de o angoasã, de o groazã extraordinarã, nu cã te vei lovi, ci cã
vei cãdea jos, cine ºtie unde, deci viitorul este sub ameninþarea acestei
cãderi. Urmeazã apoi o parazitare a tuturor analizatorilor: tulburãri de
vedere, bineînþeles cã bolnavul crede cã are nevoie de ochelari – începe
drama cu oftalmologii; bineînþeles cã nu-l mulþumeºte nici primul, nici
al doilea, unul i-a dat cu plus, altul cu minus, unul i-a potrivit lentilele
dar ochelarii sunt gata peste douã luni, se adaugã cãutarea unor ochelari
(„ nici vorbã – Zeiss“) ºi când ajunge sã-i aibã, nu-i folosesc deoarece el
suferã de nevrozã. Neurastenicii sunt o spaimã ºi a ORL-iºtilor, datoritã
descrierilor ciudate ºi care nu intrã în schemele lor, urechea externã este
normalã, sistemele de investigare sunt normale, ºi ei au totuºi de tratat
acufene însoþite de ameþeli ºi o bogãþie semiologicã a auzului tulburat.
Urmeazã apoi paresteziile care aparþin neurologiei, adicã sunt o nebunie
cu care vin ei, gândiþi la toatã patologia neurologicã de la boli degenerative
la tumori etc., în orice caz: ameþeli, membre reci, claudicaþie
intermitentã, scãderea forþei musculare. Este firesc sã fie inegalã pentru cã
ºi forþa noastrã este inegalã;dacã explorãm mai mult, putem obiectiva
oinegalitateºi urmeazã apoi un capitol enorm de patologie psihosomaticã.
Aici avem de împãrþit neurastenia cu toate specialitãþile medicale: în
ordinea tulburãrilor este cardiologia, adicã tulburãrile precordiale,
palpitaþiile, apoi dispneea desigur de efort dar ºi de repaos, care nu se
justificã prin tulburãri cardiologice obiective; descrierea tulburãrilor
cardiace ºi respiratorii se face cu o mascã de suferinþã, o mascã neurastenicã
a feþei, bolnavii sunt uimiþi ce reci ºi impasibili suntem noi în faþã suferinþei.
Adicã noi cum vedem masca aceea scriem Diazepam ºi ei sunt disperaþi.
„Din aceasta am mai luat“ ne spun ei ºi vor sã ne facã sã înþelegem cã suferinþa
lor este realã.
Urmeazã apoi patologia digestivã, adicã cel mai frecvent aerogastria ºi
aerocolia ºi nu trebuie crezut cã este ceva uºor. Aerofagia determinã sufocãri
nocturne ºi bolnavul se crede un cardiac, bolnavii sunt rãvãºiþi de multiplele