Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
387
ceea ce pânã acum nu te-a enervat (tramvaiele de pe stradã, bãtutul
covoarelor, þârâitul apei, uºile trântite etc.). Toate aceste micã provocare
explodeazã. Manifestãrile exploziei pot fi impulsive, distructive sau plâns.
Deci, irascibilitate, hiperestezie, fatigabilitate, ºi de aici conflictul. Toþi þipã
în casã în jurul tãu, tu zaci la pat, mai iei o pastilã. Oboseala continuã,
fizicã, te dor toate, dar mai ales capul. Bolnavul devine neliniºtit, indispus,
anxios, angoasat. La bãrbaþi angoasa este mai frecvent precordialã sau
digestivã, la femeie este mai ales respiratorie, este senzaþia de sufocare ºi
de nod în gât. Emoþiile se produc cu mare uºurinþã, este de ajuns o privire,
un cuvânt ca sã se dezlãnþuie emoþiile. Subiectul constatã cã nu îºi mai
poate controla emoþiile ca pânã acum, deci plânge mai uºor, dar poate sã
ºi râdã uºor ºi ambele sunt deplasate cantitativ. Totuºi, în aceastã fazã
bolnavul nu se adreseazã medicului, nu considerã cã e decât o obosealã.
În momentul când apare o semiologie în sfera proceselor de cunoaºtere,
bolnavul se alarmeazã. Care este aceastã semiologie? Bolnavul devine
distrat, cei din serviciu cred cã este îndrãgostit, distrat, cã bea, în orice
caz nu ºtiu ce s-a întâmplat; nu se mai poate concentra, dã impresia de
zãpãcit, de distrat, promite ºi nu se þine de cuvânt, încurcã treburile.
Aceastã impresie de zãpãcealã este datã de atenþia spontanã, care a
câºtigat teren în dauna atenþiei voluntare, apoi are un mod pripit de a
percepe mediul exterior, este pripit pentru cã nu este calm sã perceapã,
sã audã, sã vadã; fiind angoasat, toate le face într-o grabã care îi aduce
dezordinea. Aceastã dezordine pe care ºi-o creeazã în fiecare zi, el o pune
pe seama zãpãcelii memoriei lui, bolnavul acuzã o scãdere a memoriei, o
scãdere acapacitãþii de a învãþa, de aceea printre aceºtia vom avea desigur
foarte mulþi intelectuali, care acuzã o scãdere a capacitãþii de a citi, o
scãdere a capacitãþii de a reþine nume ºi date, o dificultate esenþialã ºi
tragicã în procesul de creaþie. Aici vom gãsi toþi creatorii care au penibilul
sentiment al ratãrii, cred cã acum le-a venit momentul sã plãteascã pentru
toate nopþile pierdute, niºte poliþe sau aºa ceva. Bolnavii gândesc mai
lent, amânã mereu activitatea de a gândi, de a le elabora; acest fenomen
al gândirii superioare de creaþie este vârful important pe care se sprijinã
toate treburile sociale astãzi, de aceea ei amânã ºi îºi zic :“ lasã cã o sã mã
duc într-o comisie la Sinaia ºi o sã elaborez acolo“. Aceastã stare a proceselor
de cunoaºtere îi alarmeazã ºi se decid sã vinã la medic ºi vin la medic cu
o stare exageratã. Capacitatea lor de muncã este este scãzutã nu numai
obiectiv, ci foarte mult este exageratã subiectiv. Astfel încât descrierea
stãrii lor pare excesivã, ei folosesc metafore de tipul: „ nu mai pot, sunt
la pãmânt, sunt dãrâmat, mi-am ratat cariera, mã cunosc foarte bine“.
Analiza pe care o face doctorul duce la o listã de simptome care apar
foarte frecvent în cursul neurasteniei. La triada Kraindler (v. mai sus) se
adaugã insomnia. Sunt mii de insomniaci, oameni care trãiesc cu spaima