Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
385
când existã, bolnavul nu poate supravieþui.Diferenþa esenþialã nevrozã –
psihozã þine de conºtiinþa de sine, conºtiinþa bolii (insight) în sensul cã
finalmente nevroticul respectã realitatea, deºi aceasta îl chinuie în timp de
psihoticul sfideazã sau ignorã realitatea.Nevroza poate fi precedatã de
tulburãri de adaptare care pot face preludiul intrãrii în nevrozã pentru cã
odatã cu intrarea în nevrozã, reacþia se complicã, devine posibil cronicã,
procesualã, psihopatizantã ºi chiar invalidantã.
Nevroza e o boalã psihicã teoretic reversibilã, consideratã ca o reacþie
psihicã de dezadaptare în condiþii grele de viaþã,în care bolnavul pãstreazã
simþul critic faþã de afecþiunea sa, adicã se considerã bolnav sau îmbolnãvit,
ºi considerã cã aceastã boalã (nevroza) trebuie s-o trateze cu un medic
(iniþial internist, neurolog etc.) ºi în ultima instanþã cu un psihiatru.
Nevroticii au ºi fricã de înnebunire. Au ºi fobia de nebuni ºi de psihiatri.
Germanii le zic dezvoltãri nevrotice. Sunt reacþii dacã se înscriu pânã la
ºase luni, dezvoltãri dacã merg mai departe. Punem întotdeauna întrebarea
de timp. Nevrozele, în concepþia mai veche, pavlovistã, reflexologicã, erau
considerate reacþii de învãþare greºitã la excitaþii neobiºnuite, la stres
neobiºnuit. Mai modern, ele nu sunt simple reacþii la stres, ci stresul e doar
favorizant, cauza esenþialã e un conflict interior, e imaturitatea psihicã.
Deci o parte din oameni sunt vulnerabili la apariþia nevrozelor.
Nevrozele au cea mai mare indicaþie pentru psihoterapie. Ele beneficiazã
de o interpretare psihanaliticã ºi deci, pe lângã celelalte specialitãþi pe care
le exploateazã, azi apar ºi psihanaliºtii.
Nevroticul e un suferind, e un om îndurerat, ºi are dorinþa ºi nostalgia
normalitãþii. El vrea sã redevinã cum a fost, normal, sau sã fie ca cineva
normal. Are deci aceastã dorinþã de a se reface. Se autoculpabilizeazã ºi se
infirmizeazã singur. Nu este bine ca în ochii nevroticului sã minimalizezi.
Asta îl îndepãrteazã pe nevrotic, care are nevoie de cineva ascultãtor, cãruia
sã-i transfere ceva din fiinþa sa. Psihiatrul pentru nevrotic e un martir
ascultãtor.
Nevroticii sunt socotiþi de autoritãþi mai ales niºte simulanþi, niºte
puturoºi, antisociali, idee ce a fãcut ravagii chiar în familiile respective.
Chiar partenerii le zic „n-ai nici pe dracu“.
Clasificãri.
• neurastenia,
• nevroza obsesivo-fobicã,
• nevroza istericã,
• nevroza motorie (mixtã).