Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Concepþii în psihiatrie
Mai recent, Hartmann, Kris ºi Lövenstein au postulat coexistenþa
Ego-ului cu Idul chiar de la naºtere, numindu-l ego autonom primar. Acesta
ar coordona copilul faþã de obiectele satisfacerii instinctuale. Medierea pe
care Ego-ul o realizeazã între Id ºi lumea externã se realizeazã printr-o
listã de funcþiuni, din care menþionãm:
• relaþia cu realitatea, adaptarea la ea prin percepþie, memorie,
înþelegere ºi acomodare;
• controlul ºi reglarea pulsiunilor instinctuale prin care se realizeazã
trecerea de la plãcere la realitate;
• dezvoltarea relaþiilor de obiect de la narcisism la relaþii sociale în
interiorul familiei ºi apoi în grupul social;
• sinteza, integrarea, coordonarea tuturor funcþiilor psihicului;
• apãrarea faþã de semnalele periculoase din exterior sau interior printro
serie lungã de mecanisme (vezi mai jos – mecanisme de apãrare).
Superego-ul reprezintã forþa inconºtientã care imprimã Ego-ului ºi Idului
anumite scheme morale însuºite în copilãrie de la pãrinþi (ºi prin
aceasta de la societatea în care au trãit pãrinþii). Se constituie odatã cu
rezolvarea complexului Oedip, când se încorporeazã forþele inhibitorii ale
lumii externe (internalizare) ºi când se constituie un model ideal care va
cãlãuzi în mod inconºtient individul, model de Ego ideal care va impune
conºtiinþei ceea ce a rezultat din sinteza imaginii pãrinþilor ºi a altor
autoritãþi exemplare. Deci este conceput ca o forþã prohibitivã, autocriticã.
Normalul ar fi prin urmare cel al cãrui psihic ar menþine un echilibru
armonios al Ego-ului faþã de Id ºi Superego. Deci tratând bolnavii psihici,
Freud a constatat fapte psihopatologice noi, pe care nu le putea înþelege cu
noþiunile de psihologie ºi psihopatologie ale vremii lui ºi pentru care a
elaborat o teorie comprehensivã atât pentru psihologia omului normal cât
ºi pentru bolnavul psihic.
Psihanaliza are o concepþie proprie asupra nevrozelor ºi psihozelor.
Freud observase cã istericul sub hipnozã relateazã amintiri inconºtiente ºi
admite cã boala apare la indivizi care au suferit anumite traume psihice.
Apoi descoperã prin metoda asociaþiei libere cã aceste traume sunt foarte
precoce ºi sunt legate de ceea ce a descris ca sexualitate infantilã, adãugând
la etiopatogenia nevrozelor ideea unui conflict sexual precoce între Eu ºi
viaþa impulsivã (Id). Simptomul ar fi expresia compromisului pe care îl
face Ego-ul când reprimã pulsiunea Id-ului. Nevroza este deci expresia
unei frustrãri care împiedicã o satisfacere pulsionalã adecvatã, Eu-l
regresând la o treaptã de organizare inferioarã, infantilã.
Acelaºi fel de explicaþii ºi pentru psihoze. Schizofrenia ar fi expresia
unei slãbiciuni constituþionale sau psihogene a Ego-ului, care ar determina
31