Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Psihogenii
379
psihotice, vezi cã e un fenomen curabil, cu prognostic foarte bun; se creeazã
o relaþie bunã de transfer. Se discutã separat cu pacientul ºi cu mediul,
pentru a se evita astfel de situaþii pe viitor. De asemenea se întâlneºte la
cãlugãriþe, din acelaºi motiv (de ex. sã se dezbrace la radiografie, situaþie
penibilã). Îi spune paranoid pentru cã se poate însoþi ºi de experienþe
halucinatorii (mai ales auditive, dar ºi vizuale, olfactive), fãrã a fi schizofren.
E paranoid reactiv, curabil într-un fel.
Altã categorie de reacþii de subºoc se numesc scopoze (simulãri – „malingering“).
Aici intrã douã categorii de persoane. Primii au pãþit ceva în
mod obiectiv (accident, loviturã la cap mai ales) ºi dupã asta trag de
certificat ºi revendicã prin procese îndelungate pensie (plus diferenþe pânã
la salariu). Sunt vãzuþi anual la medico-legal ºi nu poþi scãpa de ei, pentru
cã afirmã cã continuu îi doare capul, nu se pot concentra, nu mai sunt ce
au fost, „sunt un om terminat“. Investigaþiile obiective nu aratã nimic. Se
mai numeºte sindrom subiectiv comun sau Rentneurose. Aici intra ºi
accidentele de rãzboi.
A doua categorie sunt cei care n-au pãþit nimic dar care au scopul sã
scape de lucruri penibile: armatã, concentrãri etc. (Sunt ºi alte scopoze,
legate de ex. de ascunderea unor defecte la cãsãtorie). Scopoza e deci o
noþiune de simulare sau supr-asimulare, e factice, uºoarã, neconvingãtoare.
Altã categorie sunt iatrogeniile, înnebuniri provocate de doctori la
pacienþi. Se poate provoca o exagerare, o spaimã, o agravare (semne de
întrebare sau scris neclar în foi, investigaþii repetate sau amânate etc.). Pot
duce la repetate intervenþii ºi mutilãri chirurgicale. Dacã vine cineva ºi
spune cã medicul a zis „ ce noroc cã mai trãieºti“... Toate patologiile cronice
au creat iatrogenii, sau domeniul explorãrilor obiective, tãcut, serios,
kafkian, pot fi trimiteri abuzive la medici, iatrogenii de agravare – panica
omului simplu care supraestimeazã aspectul savant medical ºi care uneori
nu rãspunde adevãrului. Iatrogenia vine din brutalitatea unei informaþii.
Psihozele isterice de detenþie (sindromul Ganser, puerilismul ºi
pseudodemenþa istericã). Aici intrã ºi reacþia la investigaþii. La ameninþarea
arestãrii ºi dupã închidere pot surveni tulburãri de conºtiinþã, mai ales la
personalitãþi mai fragile, isterice, sau chiar la majoritatea oamenilor.
Sindromul Ganser (sindromul rãspunsului alãturi) se caracterizeazã prin
rãspunsuri totuºi la obiect, dar cantitativ inexacte sau exagerate (ex. câte
degete ai la o mânã? ºapte); asta îþi sugereazã cã face pe nebunul. Puerilismul
(infantilismul) isteric e o regresie în care începi sã te pelticeºti, sã rãspunzi
la persoana a treia. Pseudodemenþa istericã simuleazã nebunia, demenþa;
începe sã mãnânce tot ce gãseºte pe acolo; limita când nu mai este pseudoci
chiar dement, nebun, e mâncatul propriilor fecale.Reacþiile de subºoc
dacã depãºesc ºase luni se numesc dezvoltãri simple, spre deosebire de
dezvoltã cu conflict care sunt cele nevrotice.