Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

376 Aurel Romila – Psihiatria
depinde deci de cantitatea ºi calitatea stresului, forþa persoanei care
întâlneºte acest impact.
Psihogenia este un termen impropriu pentru cã de fapt trauma sau
stresul rezultã din conflictul social deci este mai degrabã o sociogenie ºi
nu o psihogenie. Aºa cã manifestãrile de masã (isteria colectivã,
psihopatizãrile modei, crearea ºi rãspândirea zvonurilor) sunt toate
sociogenii. Sociogenia are un conþinut politico-economic, conteazã
caracteristicile istorice ale momentului.De aceea „nebunia lumii“ e
variabilã, e diferitã. De aceea psihiatrul trebuie sã aibã în pregãtirea de
bazã nu numai psihologia ci ºi sociologia. Sã cunoascã conflictele epocii ºi
cum afecteazã cazul studiat. Aºa cã pe lângã patologia clasicã, psihogenã
de doliu, azi trebuie sã adãugãm patologia de ºomaj, patologia de divorþ,
dizarmonia copiilor din familii dezorganizate, concurenþa pentru posturi,
lupta generaþiilor, patologia „contribuþiilor“, relaþionismul, corupþia,
imoralitatea, conflictele între profesii.
Dupã DSM IV TR, capitolul cuprinde tulburãri anxioase, tulburãri
somatoforme, tulburãri disociative, tulburãri factice, disfuncþii sexuale,
parafilii, tulburãrile identitãþii sexuale, tulburãri alimentare, tulburãri de
somn, tulburãrile controlului impulsului, tulburãri de adaptare, tulburãri
de personalitate.
1. Reacþii ºi dezvoltãri
Reacþiile de ºoc
Se întâlnesc în situaþii de catastrofã. Catastrofele fizice au însoþit
dintotdeauna umanitatea. Cele psihice sunt ºi ele de luat în consideraþie.
Ne referim în primul rând la cutremure de pãmânt, rãzboaie, terorisme,
accidente, incendii, inundaþii, revoluþii, atacuri brutale, deci toate situaþiile
care prin intensitatea stresului pun viaþa în pericol; deci viaþa devine în
anumite situaþii ameninþatã.
Cum se reacþioneazã la ele? Singur sau în grup fiind, stresul e copleºitor.
În cadrul stresului maxim de brutal, se ajunge la starea de ºoc, adicã se
afecteazã în sens confuzional starea de veghe. Se intrã cel puþin în starea
crepuscularã (deci o îngustare a câmpului conºtiinþei); dã sã fugã, nu se
mai apãrã (sare pe geam de la etajul X, se aruncã în aglomeraþie etc.).
Psihicul se dezorganizeazã ºi se pierde. Rãmân niºte automatisme animale,
instinctive, foarte primitive, reacþiile sunt de scurtcircuit primitiv; nimeni
nu-ºi poate imagina cum aratã ºi ce face în astfel de situaþii (soþii uitã unul
de altul, de copii, etc.). Dacã se adaugã ºi panica în masã e ºi mai rãu.