Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
373
schizofrenie se mai aplicã ºi alte corecturi simptomatice cum ar fi
benzodiazepinele pentru anxietate ºi antidepresivele pentru depresia
secundarã, hipnoticele, modulatoarele de dispoziþie ºi chiar ºi litiul (mai
ales în schizofrenia afectivã).
Deoarece practic schizofrenii rãmân niºte pacienþi noncomplianþi pentru
tratamentul de întreþinere, singura garanþie deocamdatã este aplicarea
neurolepticelor de depozit(Modecat, Fluanxol ºi Haldol).
Durata tratamentului este practic pe viaþã ºi nu garanteazã decât
scãderea procentului de recãderi, rãmânând ca 25 – 30% sã fie cazuri
rezistente, sã cearã internãri prelungite sau chiar transferul în cãmin spital.
Rezultatele sunt incomplete dacã nu se adaugã procedeele de psihoterapie
individualã ºi de grup, mai ales socioterapiile de tip resocializare, terapie
comunitarã. În definitiv, degeaba ameliorãm un schizofren dacã nu reuºim
sã îl transformãm într-un element viabil, autonom, care sã-ºi poatã vedea
mãcar de el dacã nu ºi de familie. Rezistenþa socialã e mare, vezi stigma
(Sartorius). Se pare cã aceste tehnici sunt mai greu de realizat decât
tratamentul medicamentos. Oricum, cel puþin 1/3 din schizofreni sunt
integraþi social.
În cursul evoluþiei cronice, ameliorãrile sunt întrerupte de noi pusee
(Schub) ºi apare un defect de personalitate greu perceptibil dar progredient
care anuleazã persoana dupã 20 – 30 de ani de evoluþie.
Clasicii observaserã debutul medico-legal, adicã acte penale care se
dovedesc fãrã motivaþie iar modernii adaugã importanþa unui tratament
profilactic în faza prodromalã, ceea ce cere un diagnostic foarte fin, care
precede ecloziunea halucinator-delirantã. Sunt schimbãri caracteriale, un
fel de fenomene negative (scãderea atenþiei, concentrãrii, neglijenþe ºcolare,
tulburãri de comportament, care au început sã fie supuse unei cure
neuroleptice ºi au rãmas sub urmãrire, constatându-se o scãdere a incidenþei
schizofreniei). Este de importanþã practicã ca rezultatul tratamentului sã
depindã de precocitatea instituirii tratamentului, chiar prodromale,apoi
posibilitatea aplicãriicelor mai adecvate neuroleptice, în fine o organizare
a reþelei de întreþinerecare sã facã o unitate cu clinicile care trateazã puseul.
Atenþie la fazele tratamentului, introducere progresivã pânã la efectul
optim, scãderea sau chiar suspendarea în faþa unor efecte adverse
importante ºi menþinerea dozei optime în tratamentul de întreþinere.
Schizofrenia este o boalã scumpã, atât pentru costul medicaþiei cât ºi
pentru serviciile sociale. Schizofrenia cere o echipã specializatã indispensabilã
pentru completarea sau suplinirea familiei de origine, esenþialã pentru
scãderea abuzului de alcool ºi droguri cât ºi a antisocialitãþii.
Noþiunea esenþialã este cura farmacoterapicã (de angajament pe termen
lung ºi faze de tratament), ceva complet invers metodelor de a elibera la