Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
371
spitalizatã, cel puþin în primii trei ani o datã; e cea mai mare eroare ca
tratamentul sã fie fãcut în ambulator. De ce ? Pentru cã schizofrenul nu are
conºtiinþa bolii, nu e capabil sã facã un tratament ambulator chiar dacã
promite de fricã; familia nu poate face ce face clinica, nu dispune de mijloace
ºi fiindcã familia e dezinvestitã afectiv în ochii schizofrenului. Toate aceste
motive ne obligã la internãri. Pentru ca internarea sã fie eficace, schizofrenul
trebuie sã gãseascã în spital o echipã, nu numai un doctor care sã se poatã
angaja pe termen lung, ci ºi o echipã solidarã cu care medicul sã poatã lucra,
deci solidarã cu obiectivele medicului. Schizofrenia este o chestiune de contract
foarte serios (bineînþeles cã la noi încã nu se vorbeºte de acest contract).
Noi nu cunoaºtem cauza schizofreniei, deci nu e vorba de un tratament
etiologic. Cu toate acestea nu putem spune cã e un tratament simptomatic,
fãcut orbeºte ºi strict empiric; ar fi o greºealã. Tratamentul de azi e semiempiric.
Se compune din :
1. procedee biologice
• ECT (terapie electroconvulsivantã) – mai ales în formele catatonice,
agitate, afective
• insulinoterapie (abandonatã)
• psihotrope – neuroleptice, antipsihotice
2. procedee psihoterapice
3. procedee socioterapice
4. procedee personaliste
Tratamentul somatoterapic, biologic este baza tratamentului ºi trebuie
fãcut în fiecare caz, dar acesta nu este suficient pentru a restabili bolnavul.
Tratamentul schizofreniei
Tratamentul biologic a schimbat evoluþia acestei boli. Este vorba de
marea grupã a neurolepticelor,care dupã douãzeci de ani de folosinþã
empiricã a început sã capete cel puþin parþial explicaþii de substrat
biochimic. De pildã, ceea ce era clasificarea din Lyon în neuroleptice incisive
ºi sedative a cãpãtat explicaþia în funcþie de gradul de ocupare, de
blocare a receptorilor D2. Prin urmare, schizofrenia este o boalã organicã
datoratã unei patologii neurobiologice cu o componentã geneticã
demonstratã. Se ºtie cã transmisia nervoasã centralã ºi perifericã este
condiþionatã de substanþe chimice, neurotransmiþãtori, conþinuþi în neuronii
presinaptici, eliberaþi în sinapsã, preluaþi ºi metabolizaþi în neuronul
postsinaptic ºi totul convertit cu impulsul electric.
Prima ipotezã credibilã a fost a lui Carlson dupã care în schizofrenie se
produce un exces de dopaminã. Aceastã aproape axiomã a fost întãritã de
faptul cã neurolepticele scad dopamina mai ales din nucleii subcorticali ºi
provoacã ca efect secundar nedorit sindromul extrapiramidal. Aceasta este