Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

Endogenii
369
poate prezenta recãderi nevrotiforme de tip astenic sau obsesivo-fobic, ce
se pot corecta prin tratament ambulator.
Remisiunea de tip C corespunde la majoritatea cazurilor externate cu
un defect psihotic. Bolnavul e pensionat ºi stã acasã, unde poate sau nu sã
aibã o activitate gospodareascã concomitent cu idei delirante, halucinaþii,
etc. Tipul D corespunde tabloului clinic de stare sau recãdere psihoticã,
care necesitã reinternare. Prin tratamentele actuale, D-ul are un potenþial
de remisiune cãtre C sau B ºi toatã arta terapeuticã tinde cãtre creºterea
numãrului de cazuri de tip B. Cu toate acestea, un procent din cazuri rezistã
la toate tratamentele actuale, fãrã a putea fi remise ºi necesitând spitalizãri
indefinite ºi chiar transferãri în secþii exterioare. Acestea sunt cazurile de
tip E. Acestea pot fi de la început forme simple sau mai frecvent survin
dupã un numãr de ani, în care au fost câteva remisiuni de tip C.
Ingrijirea unui schizofren impune sacrificii familiale. Ele se fac în primii
ani, când familia sperã într-o vindecare; dupã un numãr de ani, când familia
se destramã prin moartea bãtrânilor, rudele nu se pot obliga ºi cer
internarea definitivã. Astfel, dupã 45 de ani, bolnavul se îndreaptã cãtre
starea terminalã descrisã de Kraepelin.
S-au descris mai multe forme terminale. Sunt cuprinse de Kraepelin în
noþiunea de demenþã ºi de Bleuler în noþiunea de parademenþã. Cele opt
tipuri descrise de Kraepelin au fost: simplu, halucinator, apatic, nerod,
manierist, negativist, schizofazic, paranoid. H.Ey descrie trei tipuri
terminale: inert, incoerent, delirant.
Dupã datele actuale. 60% se remit, unde se includ ºi cele 25% de
remisiuni spontane. În ultimii ani s-au interpretat stãrile terminale ca
rezultat al hospitalismului ºi favorizate de un fenomen iatrogen
medicamentos. De fapt, tratamentele ºterg psihopatologia pozitivã ºi dau
un sindrom apatoabulic adinamic (Sterz) sau al puterii dinamogene
(Jansarik). De aceea la ordinea zilei în toatã lumea se luptã pentru a învinge
acest sindrom rezidual prin numeroase procedee de resocializare. De la
începutul internãrii, concomitent cu procedeele de tratament intensiv se
face un tratament social.
Prognostic
Depinde de calitatea remisiunii. Noi cerem mai ales o remisiune socialã,
deºi suntem conºtienþi cã nu e o remisiune perfectã. Ad vitam, schizofrenii
trãiesc toþi mai puþin decât restul populaþiei (rãcesc, accidente mortale etc.).
Se poate observa cã ei supravieþuiesc pãrinþilor.
Prognosticul este rezervat ºi variazã în funcþiie de mai mulþi factori: nivelul
personalitãþii premorbide, vârsta de debut, forma clinicã, calitatea
tratamentului, durata întreþinerii, contextul psihogen familial, permisivitatea
mediului de reîntoarcere, legãtura psihoterapeuticã pacient – medic.