Psihiatria 2004 - Dr. Marian Popa

368 Aurel Romila – Psihiatria
îngrozitoare, þipã încontinuu, e deci o agitaþie istericã maximã, care se poate
confunda cu o schizofrenie.
In ultimul timp, trebuie avutã în vedere ºi posibilitatea unor tablouri
schizofreniforme la cei care consumã droguri.
Putem cita ºi un caz de disimulare genialã, cea a lui Rudolph Hess, un
intelectual strãlucit care a reuºit sã inducã în eroare toatã conducerea
partidului nazist. Avusese antecedente schizofrene, mascate sub
neurastenie, dar era un schizofren care apãrea ca eminenþa cenuºie pentru
partidul respectiv, producând la un moment dat foarte mari încurcãturi ºi
care în mod ciudat a luat un avion ºi a zburat în Anglia.
Se mai poate vorbi de sindroame schizofreniforme pe fond organic (toxic
etc.), tulburãri nepsihotice – dezvoltãri la psihopaþi (care pot spune o
mulþime de grozãvii), reacþii induse de oameni rãuvoitori, manii colective
(au vãzut farfurii zburãtoare, etc.).
La diagnostic diferenþial, DSM IV TR accentueazã dimensiunea în timp
– psihoza scurtã 2 sãpt – 1 lunã, psihoza schizofreniformã pânã la 6 luni,
schizofrenia acutã pânã la trei ani, schizofrenia cronicã – peste 3 ani. În
psihiatria modernã se dã mare atenþie la remisiunii cu defect, mai exact
defectului, care este o tulburare de personalitate, care este obstacolul principal
în resocializare.
Evoluþie
Prin definiþie evolueazã subacut sau cronic, îndelungat, ani sau toatã
viaþa. Dacã în patologia generalã se poate vorbi de vindecare, în
schizofrenie, dat fiind defectul patognomonic al bolii, se foloseºte noþiunea
de remisiune. Cel puþin 1/3 nu dã remisiuni, 2/3 dau remisiuni.
Caracteristic evoluþiei schizofreniei e cã, chiar dacã duce la remisiuni, nu
duce la restitutio ad integrum, ci lasã un defect. Chiar dacã dispar halucinaþiile
ºi delirul, rãmâne un defect dupã care îl recunoaºte toatã lumea.
Aceastã evoluþie pe viaþã poartã numele de proces. Este un sens, un
monopol psihiatric, o noþiune ce se opune celei de reacþie (rãspuns la un
excitant). Procesul se autoîntreþine într-o dezintegrare continuã. Defectele
post-procesuale pot fi un sindrom neurasteniform, obsesivo-fobic, depresiv,
psihopatoid. Starea finalã a cronicizãrii este apato-abulia.
Pentru aprecierea remisiunii, se foloseºte în clinicã o scalã în 5 trepte,
notatã cu literele mari: A,B,C,D,E.
Remisiunea tip A e restitutio ad integrum, deci vindecare fãrã defect, o
revenire la nivelul premorbid complet, ceea ce pune la îndoialã chiar
diagnosticul de schizofrenie. În cazul unor evoluþii favorabile sau mai ales
terapeutice, boala dã o remisiune de tip B, în care defectul este nepsihotic,
e psihopatoid. Subiectul îºi reia serviciul, îºi menþine statutul familial ºi